Doliu, temă despre care nu se discută, neplăcută și dureroasă

Există teme despre care nu se discută, sunt incomode, neplăcute, dureroase chiar. Acest fapt însă contravine necesității de a discuta despre ele, o necesitate vindecătoare. Prin acest articol vă provocăm să analizăm împreună ce se petrece în mintea noastră atunci când trăim suferința numită – doliu. Doliu este despre pierderea a ceva sau cineva important, doliu este despre moartea cuiva semnificativ pentru noi, dar este și despre separarea de un prieten apropiat din viața noastră, doliu este despre divorțul părinților, dar mai este și despre pierderea unui rol (ex: nu mai sunt elev, nu mai sunt dansator, etc).

Trăind doliul, trecem prin patru faze:

1. Negare – atunci când nu ne vine să credem că ceea ce vedem/am aflat s-a întâmplat cu adevărat. În această fază trăim șoc, amorțire.
2. Confuzie – căutăm să descoperim „misterul” celor întâmplate, „De ce s-a întâmplat asta?”, „De ce anume mie?”. Această etapă este caracterizată la nivel emoțional de furie, protest, ură, blamare.
3. Disperare – apare când am epuizat puterile căutând răspunsuri și începem a înțelege că suntem neputincioși în fața celor întâmplate. Aici suntem copleșiți de tristețe, vulnerabilitate , deprimare.
4. Acceptarea este etapa în care ne dăm seama că „viața merge înainte” și că totul nu se mai rotește în jurul pierderii suferite.

Pot fi situații când, anumite faze ale doliului sunt omise, acest lucru poate fi fără consecințe dacă vorbim despre faza de negare, de exemplu, dar sunt situații când lipsește etapa acceptării,  acesta însă poate fi un semn de alarmă. Un doliu prelungit ne creează dificultăți în toate sferele vieții. Despre situațiile de pierdere puteți discuta cu psihologul de la Telefonul Copilului, serviciu disponibil gratuit, anonim și confidențial, 24/24.