În ultima perioadă de timp depunem mult efort ca să putem fi aproape de situaţiile pe care ni le descrieţi în timpul consilierii telefonice şi asta din simplu motiv, ne dorim să vă fim maxim utili. În unele cazuri conştientizăm că nu ne reuşeşte acest lucru, deoarece descrierea situaţiei/problemei este însoţită de exprimări obscene. Însă dincolo de vorbirea necenzurată folosită în discuţie cu noi, ştim că se ascunde persoana TA, posibil supărată, care încearcă prin aceste cuvinte să descarce tensiunea şi nemulţumirea adunate într-o cantitate enormă.
Şi da, un vocabular urât folosit, de cei din jur este înţeles drept lipsa de educaţie sau a celor 7 ani de acasă, însă noi ştim că nu este pe deplin adevărată această judecată. În acest sens, îndemnul nostru este să vorbim frumos, să folosim partea frumoasă a vocabularului nostru, chiar dacă emoţiile negative ne dezechilibrează şi „ne bagă pe limbă” tot felul de exprimări care ustură auzul.

Cunoaștem că divorțul demult nu mai este un tabu în societatea contemporană, însă consecințele acestuia odata cu trecerea timpului rămân a fi la fel de semnificative. Odată ce divorțează soții între ei, ”divorțează” și copilul de părintele în grija căruia nu a rămas să fie. Desigur există situații în care soții aleg să împartă sarcinile privind îngrijirea copilului/-ilor și chiar respectă această alegere, însă acest articol o să vizeze mai mult situațiile în care acest lucru nu se întîmplă.
Pentru a ne căsători cu succes, ştim cu toţii, e nevoie să parcugem nişte etape şi să facem faţă la nişte provocări, dar cum e cu divorţul? Divorţul, chiar dacă înseamnă pentru mulţi “o separare”, “un punct”, “un sfârţit”, poate fi şi el unul reuşit. Spunem “reuşit” atunci când acesta nu a adus mari pierderi partenerilor şi copiilor care au făcut parte din familie. Aceste pierderi se referă atât la aspectele materiale, cât şi la cele psihologice.

Relația părinte-copil presupune o comunicare armonioasă a acestora. O temă importantă care este necesar a fi abordată în discuție este cea despre corpul copilului. Una din regulile de bază în discuțiile cu copilul despre corp și schimbările care survin este de a explica acestuia particularitățile corpului. Este recomandat de a concentra atenția copilului nu la „cât de bine arată”, ci la „cât de sănătos/oasă arată”: „Ești foarte sănătos/oasă. Pari fericit/ă”.

Relația cu părinții este una importantă și starea ta de liniște depinde de modul în care comunici cu ei. Se întâmplă să simți că părinții tăi nu te mai înțeleg sau că se comportă de parcă ai fi un copil mic. Alteori simți că e imposibil să le spui ceva…
Ei bine, nu trebuie să –ți faci griji, deoarece pe măsură ce crești devii tot mai independent, de aceea este normal ca ideile și viziunea ta despre viață să nu mai coincidă cu ale lor.
Multor părinți le este greu să accepte trecerea de la copilărie către maturitate, de aceea pot avea tendința să nu te asculte și să-și impună decizia. Ține minte că acest lucru se întâmplă pentru că, de cele mai multe ori, ei sunt îngrijorați în legătură cu tine și devin exagerat de protectori. Ce-ai face tu fiind în locul lor?

Astăzi dorim să vorbim despre un fenomen urât care se întâmplă în societatea noastră și care, cu părere de rău, afectează negativ copiii. Și anume, despre două tipuri de situație, când adulții, care se află în conflict între ei, implică copiii în rezolvarea acestora sau, chiar mai rău, în planurile lor de răzbunare. Aici nu ne referim la conflictul între părinții aflați în proces de divorț sau la buneii, unchii și mătușile care nu pot împărți copilul. Noi ne referim la conflictele între părinți/îngrijitori, pe de o parte, și vecini, cunoștințe, consăteni etc., de cealaltă parte. Noi ne referim la diferite alte probleme, decât cele legate de copii, dar pe care unii maturi tind să le rezolve, utilizând numele și persoana copilului.

Cunoaștem bine că sunteți foarte dornici de informații și cunoștințe noi. Manifestați un interes deosebit atunci când discutați cu noi la telefon despre ce înseamnă a fi în siguranță și cine vă asigură această siguranță.
Chiar dacă discutăm deseori cu voi despre cine sunt acele persoane la care vă puteți adresa și care sunt obligate să vă ajute, am hotărât să le enumerăm încă o dată pentru voi. Astfel, puteți primi o informație mai amănunțită care v-ar fi de folos vouă sau altor copii pe care îi cunoașteți și pe care îi puteți ajuta.
Părinții. Părinții sunt persoanele care au grijă de voi; care vă creează un mediu favorabil pentru creștere și dezvoltare. Părinții au responsabilitatea de a vă acoperi nevoile de bază, cum ar fi: casă, căldură, hrană, accesul la studii, haine și, desigur, nu în ultimul rând, afecțiune.

Dragi părinți, în acest articol a-m vrea să descriem ce se întâmplă dacă educăm în copil că a manifesta emoțiile nu este chiar cel mai bun mod de a te exprima. Ne vom referi la orice fel de emoții fiindcă atunci când copilul e foarte bucuros, strigă și aleargă – îi spunem „fii cuminte”.

Nu folosim foarte des în vorbirea curentă cuvântul ”anxietate” și nici nu ne prea referim la stările noastre sau ale copilului nostru ca fiind trăiri anxioase. Dar dacă copilul se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus, atunci cel mai probabil trăiește o stare de anxietate. Mai degrabă suntem familiari cu „îi e frică”, „se îngrijorează”, „se teme”, „îi e groază să…”, „e tare preocupat de…”, „îl neliniștește că…”. Toate aceste stări de îngrijorare, neliniște, teamă, frică le putem grupa sub termenul-umbrelă de anxietate.

Îl numim ca fiind un “eșec”, acel moment sau acea întâmplare în care ai trecut prin emoții negative, prin dezamăgiri, prin clipe în care te-ai simțit trist, rușinat sau disperat. De cele mai deseori ne descrieți situații care fie au avut loc la școală, atunci când poezia a fost recitată în alt mod decât acela pe care ți l-ai propus; fie discutăm despre o neînțelegere care a avut loc în cercul de prieteni, în urma căreia, ai rămas dezamăgit de amicul în care aveai mare încredere; fie în familie a avut loc un conflict, după care te-ai simțit zdrobit și confuz; ori a fost să fie un eșec în activitățile extrașcolare în care ești implicat (muzică, dans, sport de exemplu) sau ceva nu a mers cum ți-ai dorit în hobby-ul pe care-l practici.