V-ați gândit vreodată că există persoane care nu lasă telefonul din mână din motiv că cineva ar putea avea nevoie de ajutor? Sau că internetul nu este folosit pentru a naviga pe rețelele de socializare, ci la fel, pentru a întinde o mână de ajutor celor aflați într-un moment de grea încercare?
Aceste persoane sunt psihologii Serviciului „Telefonul Copilului”, oameni care au schimbat confortul unui job de opt ore pe o muncă în interesul altora. Mai exact, al celor care se află în momente de dificultate și nu au nici un sprijin pe moment.
Dacă vă numărați printre cei care, cel puțin odată, a apelat la numărul unic, național 116 111, ne dorim să cunoașteți că la celălalt capăt al firului se află un om, pregătit să vă asculte, atent la nevoile apelantului, gata să vă ofere suport emoțional și informațional necesar.

De fapt, termenul de “regulă” reprezintă o normă în baza la care se desfășoară o activitate, după cum spune atotștiutorul nostru DEX, de unde reiese că pentru ca o activitate să fie cu succes, se respectă anumiți algoritmi de desfășurare a acesteia. Anume acești algoritmi ar fi acele “reguli”, care ne urmăresc pe toți oriunde ne-am afla. În unele apeluri, alți copii, din contra, preferă să li se spună exact ce și când au de făcut, în așa fel, concentrându-se direct pe ceea ce urmează să îndeplinească.

Relația cu părinții este una importantă și starea ta de liniște depinde de modul în care comunici cu ei. Se întâmplă să simți că părinții tăi nu te mai înțeleg sau că se comportă de parcă ai fi un copil mic. Alteori simți că e imposibil să le spui ceva…
Ei bine, nu trebuie să –ți faci griji, deoarece pe măsură ce crești devii tot mai independent, de aceea este normal ca ideile și viziunea ta despre viață să nu mai coincidă cu ale lor.
Multor părinți le este greu să accepte trecerea de la copilărie către maturitate, de aceea pot avea tendința să nu te asculte și să-și impună decizia. Ține minte că acest lucru se întâmplă pentru că, de cele mai multe ori, ei sunt îngrijorați în legătură cu tine și devin exagerat de protectori. Ce-ai face tu fiind în locul lor?

Cunoaștem bine că sunteți foarte dornici de informații și cunoștințe noi. Manifestați un interes deosebit atunci când discutați cu noi la telefon despre ce înseamnă a fi în siguranță și cine vă asigură această siguranță.
Chiar dacă discutăm deseori cu voi despre cine sunt acele persoane la care vă puteți adresa și care sunt obligate să vă ajute, am hotărât să le enumerăm încă o dată pentru voi. Astfel, puteți primi o informație mai amănunțită care v-ar fi de folos vouă sau altor copii pe care îi cunoașteți și pe care îi puteți ajuta.
Părinții. Părinții sunt persoanele care au grijă de voi; care vă creează un mediu favorabil pentru creștere și dezvoltare. Părinții au responsabilitatea de a vă acoperi nevoile de bază, cum ar fi: casă, căldură, hrană, accesul la studii, haine și, desigur, nu în ultimul rând, afecțiune.

Îl numim ca fiind un “eșec”, acel moment sau acea întâmplare în care ai trecut prin emoții negative, prin dezamăgiri, prin clipe în care te-ai simțit trist, rușinat sau disperat. De cele mai deseori ne descrieți situații care fie au avut loc la școală, atunci când poezia a fost recitată în alt mod decât acela pe care ți l-ai propus; fie discutăm despre o neînțelegere care a avut loc în cercul de prieteni, în urma căreia, ai rămas dezamăgit de amicul în care aveai mare încredere; fie în familie a avut loc un conflict, după care te-ai simțit zdrobit și confuz; ori a fost să fie un eșec în activitățile extrașcolare în care ești implicat (muzică, dans, sport de exemplu) sau ceva nu a mers cum ți-ai dorit în hobby-ul pe care-l practici.

Discutați cu părinții despre cum o fotografie sau alta vă poate strica imaginea și reputația în fața colegilor și prietenilor. Explicați-le că multe situații de hărțuire în școală apar anume de la astfel de imagini.

Abuzul sexual împotriva copiilor este cea mai gravă crimă și reprezintă mult mai mult decât o infracțiune comisă asupra unui copil. Orice copil abuzat sexual suferă pe termen lung și scurt. Nefiindu-i acordat ajutorul cuvenit, poate fi marcat pentru o viată întreagă de trauma prin care a trecut în copilărie.

Vorbim astăzi despre teme. Dar vă rugăm să nu vă speriați. Nu intenționăm să vă obosim, știind că și la școală în fiecare zi auziți: „Trebuie să faceți temele pentru acasă! Scrieți exercițiile! Rezolvați problemele! Citiți! Povestiți! Recitați! Răspundeți!” Etc. etc. etc. Aceste cuvinte par să nu dispară niciodată din vocabularul profesorilor. Cel mai trist însă este că la școală toți vă spun cum să învățați și să lucrați mai mult, însă nimeni nu vă sfătuiește cum să învățați mai ușor și să vă relaxați în așa fel, încât temele și sarcinile pentru acasă să nu devină un coșmar care începe îndată ce pășiți pragul casei.

Scriem acest articol cu scopul de a te ajuta, uneori, când este cazul, să spui unor persoane cuvântul „Nu”! Aceste persoane pot fi prietenii sau colegii tăi, uneori chiar rudele sau părinții. Situațiile când fiecare om vrea să spună altui om „Nu”, sunt foarte multe și variate. Presupunem că aceasta ți se întâmplă și ție. La fel, presupunem că te simți foarte incomod și neplăcut să pronunți acest cuvânt, mai ales când este vorba despre persoane bine cunoscute sau apropiate.