Dificultățile de învățare ale copilului sunt mai frecvent descrise ca comportamente prin care copilul nu poate face față solicitărilor și sarcinilor de învățare propuse, care sunt caracteristice vârstei sau clasei în care copilul studiază. Cauzele posibile ale nereușitelor la învățătură pot fi deficiențele parțiale de capacitate. Aceasta înseamnă că unele domenii ale percepției nu sunt dezvoltate corespunzător vârstei.

Relația cu părinții este una importantă și starea ta de liniște depinde de modul în care comunici cu ei. Se întâmplă să simți că părinții tăi nu te mai înțeleg sau că se comportă de parcă ai fi un copil mic. Alteori simți că e imposibil să le spui ceva…
Ei bine, nu trebuie să –ți faci griji, deoarece pe măsură ce crești devii tot mai independent, de aceea este normal ca ideile și viziunea ta despre viață să nu mai coincidă cu ale lor.
Multor părinți le este greu să accepte trecerea de la copilărie către maturitate, de aceea pot avea tendința să nu te asculte și să-și impună decizia. Ține minte că acest lucru se întâmplă pentru că, de cele mai multe ori, ei sunt îngrijorați în legătură cu tine și devin exagerat de protectori. Ce-ai face tu fiind în locul lor?

Dragi părinți, în acest articol a-m vrea să descriem ce se întâmplă dacă educăm în copil că a manifesta emoțiile nu este chiar cel mai bun mod de a te exprima. Ne vom referi la orice fel de emoții fiindcă atunci când copilul e foarte bucuros, strigă și aleargă – îi spunem „fii cuminte”.

Nu folosim foarte des în vorbirea curentă cuvântul ”anxietate” și nici nu ne prea referim la stările noastre sau ale copilului nostru ca fiind trăiri anxioase. Dar dacă copilul se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus, atunci cel mai probabil trăiește o stare de anxietate. Mai degrabă suntem familiari cu „îi e frică”, „se îngrijorează”, „se teme”, „îi e groază să…”, „e tare preocupat de…”, „îl neliniștește că…”. Toate aceste stări de îngrijorare, neliniște, teamă, frică le putem grupa sub termenul-umbrelă de anxietate.