Stiluri educative parentale

Dragi părinți,

Stilurile educative parentale reprezintă un aspect crucial al modului în care părinții își cresc și își educă copiii. Aceste stiluri, care variază de la autoritar la permisiv, au un impact puternic asupra dezvoltării emoționale, comportamentale și sociale a copiilor. Stilul educației familiale se referă cu precădere la procesul de influențare pe care îl exercită părinții asupra copiilor. Stilul educativ parental este studiat pentru a diferenția categoriile de practici educative și corespondența cu diferite reacții și comportamente ale copiilor. Privind clasificarea stilurilor parentale, au fost conceptualizate diferite tipuri educative: autoritar (dominant), permisiv (indulgent), democratic, neglijent (neimplicat/indiferent).

Stilul parental autoritar (dominant) se caracterizează prin impunerea de reguli stricte și de așteptări ridicate, fără a fi receptivi la nevoile și opiniile copiilor. Trebuie să vedeți și câteva dintre avantajele de care se poate bucura un copil, al cărui părinți sunt autoritari:

• Copilul se obişnuieşte să devină ordonat, disciplinat, respectuos faţă de cei de care îi este frică.
• Se dezvoltă spiritul critic al copilului.
• Stilul autoritar, îl învaţă pe copil, să devină “perfecţionist” (“dacă faci ceva, atunci fă-o perfect”).

Acestea ar fi însă, câteva dintre dezavantajele copilului crescut de părinţi autoritari:

• Copilul se va ghida după regulile stricte, pe care le-a învăţat în copilărie.
• Este riscul ca să fie neiertător cu cei care greşesc.
• Riscul apariției dificultăţii în realizarea unei comunicări eficiente.
• Copilul poate fi lipsit de iniţiativă, de curaj şi nemulţumit, deoarece se teme permanent, că va putea greşi.

Stilului parental permisiv (indulgent) îi este specific lipsa de reguli și limite clare, cu un accent pe exprimarea libertății și a individualității copiilor. Părinții de stil permisiv au puține așteptări din partea copiilor lor, motiv pentru care în rare cazuri se întâmplă să își disciplineze copilul. Părinții permisivi sunt mai receptivi la solicitările copilului, nu impun un caracter matur și responsabil acestuia și evită confruntarea sănătoasă. Mai jos sunt specificate câteva avantaje a stilului parental permisiv:

• Permite copilului, să dezvolte identitate proprie şi să aibă o personalitate distinctă, marcantă, originală.
• Copilul se simte important, special, fapt ce determină creşterea nivelului stimei de sine (ce reprezintă o condiţie esenţială în dezvoltarea armonioasă a personalităţii).
• Stilul parental indulgent, stă la baza dezvoltării creativităţii şi a capacităţii de a lua decizii.

Dezavantajele care se pot contura în cazul copilului crescut într-o manieră indulgentă:

• Posibil să înţeleagă mai greu rolul limitelor, regulilor, nu va şti să ţină cont de ele, când va fi nevoie.
• Poate fi considerat obraznic sau chiar “copil problemă”.
• Părinţii se pot aştepta, ca foarte curând, el să “preia controlul familiei”.
• Părintele se poate simți “depăşit”.

Stilul parental democratic este caracterizat prin faptul că părinții impun reguli și așteptări clare, dar sunt de asemenea deschiși la dialog și negocieri cu copiii lor. Părinții stabilesc reguli și trasează repere pe care copilul trebuie să le urmeze, însă, sunt mai receptivi la necesitățile copiilor. Părinții democratici sunt dispuși să asculte nemulțumirile copiilor și să schimbe regulile. În cazul în care așteptările nu le sunt satisfăcute, aceștia sunt grijulii și iertători, și mai puțin interesați să aplice o pedeapsă. Modelele disciplinare ale acestui stil parental sunt de susținere și nu punitive, având ca obiectiv copiii să devină responsabili social, cooperativi și asertivi. Dacă e să vorbim despre avantaje, atunci acestea ar fi:

• Copilul îşi va dezvolta un echilibru emoţional, care va sta la baza dezvoltării armonioase a personalităţii.
• Deprinderi de comunicare eficientă, creativitate, capacitate decizională, autonomie personală.
• Nivel ridicat al stimei de sine.
• Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic, îl va învăţa pe copil, să îi respecte pe alţii, să ia în considerare opinia celorlalţi.

Dezavantajele în cazul copilului crescut de părinţi în stil democratic:

• Se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl poate întâlni în şcoală, în grupurile de prieteni, armată, etc.)
• Ar putea fi considerat ”prost”, pentru că nu va executa foarte promt sarcinile solicitate sau dimpotrivă, “impertinent”, pentru că “discută ordinele” dar nu le execută imediat.

Stilul parental neglijent (neimplicat, indiferent) poate fi descris prin absența sau de implicarea redusă a părinților în viața copiilor lor. Acest stil educațional se caracterizează prin lipsa așteptărilor, reacțiilor și comunicării în tot ceea ce are legătură cu copilul. Părinții satisfac nevoile de bază ale copilului, dar sunt desprinși de tot ceea ce se întâmplă în viața copilului. În cazuri extreme, acest tip de părinți pot respinge sau neglija necesitățile emoționale ale copilului, ajungând în extrema neimplicării în cazul nevoilor de bază.

Pentru că nu există avantaje ale unui asemenea stil educațional, e necesar să trasăm acele aspecte care vor constitui cu adevărat un dezavantaj, vor veni cu dificultăți și desigur cu consecințe urâte asupra dezvoltării copilului:

• Copilul învaţă, că părerea lui nu contează, se simte lipsit de importanţă şi scutit de orice responsabilitate.
• Îşi dezvoltă o stimă de sine scăzută, urmărit în permanenţă, de un complex de inferioritate.
• Se va baza doar pe experienţa lui de viaţă.
• Ajuns la vârsta adultă, nu va fi dispus să-şi educe propriul copil, nu va fi dispus să asculte.
• Rigiditate, insensibil la sentimentele şi la dorinţele celorlalţi, apatic, pragmatic.
• Va fi etichetat, ca fiind un copil ”fără suflet”, “de gheaţă”.
• Educația îl determină să se ghideze pe principiul ”iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”.

Fiecare stil parental are efecte diferite asupra dezvoltării copiilor și în mod firesc își pune amprenta asupra dezvoltării psihice a acestuia. În cazul stilului autoritar, copiii sunt ascultători și competenți, dar nu sunt fericiți și nici nu au încredere sau stimă de sine. Stilul democratic are tendința de a forma copii fericiți, capabili și de succes. În cazul stilului permisiv se formează copii nefericiți, predispuși la probleme cu legea și cu slabe rezultate la școală. Părinții indiferenți conduc copilul la o slabă formare în toate domeniile vieții. Copiii crescuți sub influența acestui stil parental sunt declanșatori, iresponsabili, nu au stimă de sine și nu sunt competenți professional, ceea ce ar însemna că orice stil parental poate fi ajustat și adaptat pentru a se potrivi nevoilor copilului și pentru a promova o dezvoltare sănătoasă. În cele din urmă, este important să subliniem faptul că o comunicare deschisă și sinceră, o atenție adecvată la nevoile și dorințele copilului și o abordare empatică și iubitoare pot fi cele mai eficiente modalități de a ajuta copilul să crească fericit și sănătos. 

Copilul are nevoie să audă aproximativ aceleași lucruri pe care aveați nevoie să le auziți în copilărie DVS. Dincolo de așa-numita prăpastie dintre generații, nevoia noastră de conexiune umană, validare și atașament e aceeași. A fi părinte este o experiență profund transformatoare: ai șansa extraordinară de a te cunoaște în profunzime, de a te vindeca, de a fi un model pozitiv pentru o altă ființă umană, de a ghida, iubi necondiționat și susține. Procesul este dificil uneori, și este normal acest fapt, deoarece lucrurile valoroase nu se obțin cu ușurință, dar împlinirea dobândită pe acest drum nu poate fi egalată.