Sunt părinte anxios, depresiv, îmi controlez copilul şi îi stric relaţiile de prietenie…

Dragi părinţi,

Pentru mulţi din voi, fraza de mai sus poate părea greșită, dar cu părere de rău, în foarte multe cazuri reflectă adevărul.

Astăzi, ne propunem să vă vorbim despre faptul cum comportamentul anxios al părintelui, stările depresive şi tendinţele de control exagerat asupra vieţii copilului, pot dăuna relaţiilor pe care copilul tinde să le stabilească cu semenii sau acele relaţii pe care le va stabili în viitor.

 Deseori, în articolele noastre, accentuăm ideea că părinţii sunt modele pentru copiii lor. Un copil va prelua de la părintele său anumite modele de comportament, inclusiv şi cele după care acesta stabileşte  relaţii cu oamenii din jur.

În afara familei, copiii stabilesc, în primul rând relaţii, cu semenii lor de la terenul de joacă, grădiniţă şi şcoală. Acel părinte care este mereu îngrijorat, anxios, frustrat, poate ajunge în situația să exteriorizeze toate aceste trăiri şi în relaţia cu copilul său. Nu vorbim anume despre situațiile când unii părinţi manifestă o formă de violenţă asupra copilului, dar anume despre aceea că ei oferă modele de reaţie la factorii stresanţi care sunt preluate de copii. Unii părinţi, fiind supăraţi sau frustraţi, interacţionează într-un mod negativ cu oamenii din jurul lor. Și acest lucru se poate întâmpla multor oameni care sunt sau nu sunt părinți. Un cuvânt negativ spus la supărare unei alte persoane, supărarea demonstrată prin comportament şi limbaj, va învăţa copilul să manifeste un comportament asemănător în relaţiile cu semenii cu care mai au uneori certuri sau neînţelegeri. Dacă un adult, ulterior, va încerca să-şi rezolve conflictul sau neînţelegerea cu altă persoană în diferite modalităţi sau va şti cum să facă faţă stării de care este dominat, un copil nu cunoaşte şi nu este pregătit să se descurce singur. Certurile şi neînţelegerile între copii apar şi se menţin deseori, nu din cauza pe care o preferă să o afirme de cele mei dese ori părinţii: ,,Copiii se mai ceartă…’’, dar anume din cauza faptului că aceşti copiii nu ştiu cum să reacţioneze în situaţii stresante şi deseori primele comportamente pe care le manifestă la supărare, frustrare, frică sunt cele preluate de la părinţii lor.

Un alt comportament al părinţilor care dăunează relaţiilor copiilor cu semenii lor este cel de control exagerat. De cele mai multe ori, justificaţi aceasta drept grijă pentru copil. Vă înţelegem şi suntem de acord că în majoritatea cazurilor această grijă are cele mai bune intenţii. În acelaşi timp, dorim să vă reamintim că ar trebui să existe o delimitare mai clară între a vă face griji pentru copil şi a-i controla fiecare acţiune – ,,Acolo nu te du!’’, ,, Cu acela nu vorbi!’’, ,, Te-am sunat de 10 ori!De ce nu ai răspuns?’’, ,, Nu-mi plac prietenii tăi!’’, etc. În primul rând această tendinţă vă,, îndepărtează ‘’de copil. Atunci când este mai mic va avea obiceiul să evite a spune întotdeauna adevărul din cauza fricii de a fi pedepsit sau privat de atenţie şi afecţiune. Când această tendință de control persistă la părinții de preadolescenți sau adolescenți, aceasta se soldează în cele mai dese cazuri cu eșec și dispariție a unei comunicări constructive între părinte și copil. Fiți părinți inteligenți și formulați mesajul către copil într-un mod asertiv! ,,Mi-am făcut griji când am sunat și nu ai răspuns’’, ,,Mi-ar plăcea să cunosc mai multe despre prietenii tăi’’, etc. – sunt fraze potrivite, formulate pozitiv și denotă afecțiunea atunci când vă îngrijorați pentru copil.

Discutând cu copiii, noi îi auzim cât sunt de afectaţi de faptul că prietenii lor îşi mai fac și alți prieteni. Ei percep acest lucru ca un fel de trădare atât timp cât încearcă să fie foarte prietenoşi şi protectivi cu prietenii lor. Unii copii îşi manifestă prietenia şi grija pentru prietenii lor prin încercări de a controla anumite acţiuni ale acestora. Apar multe întrebări şi supărări atunci când prietenul nu i-a povestit ceva sau s-a jucat cu un alt copil. Stimați părinți, și aici copiii preiau astfel de comportamente de la modelele de care sunt înconjurați. Frica de a pierde pe cineva apropiat care oferă atenție, vine și de la lipsa acestei atenții în mediul familial sau stărilor despresive a unui părinte care are nevoie și caută această atenție de la altcineva. Vorbiți cu copiii cât mai des, ascultați-i și auziți-i. Explicați-le că ei pot avea încă mulți alți prieteni, fiindcă au foarte multe calități care merită să fie apreciate. Găsiți și accentuați aceste calități ale copiluluii pentru a-i ajuta să dezvolte o bună stimă de sine.

La Telefonul Copilului, vă suntem ca de obicei aproape. Dacă simțiți că aveți nevoie de suportul și ajutorul nostru, vă reamintim că puteți suna la orice oră, anonim, confidențial și gratuit la 116 111.