Atacurile de panică la copii. De ce NU trebuie să le ignorăm.
Prieteni, atacurile de panică pot surveni neașteptat și acest proces este incontrolabil. De cele mai multe ori sunt însoțite de manifestări precum respirație accelerată, senzație de pierdere a controlului.
La copii, aceasta nu este doar o senzație, pentru că, anume la ei, atacurile de panică se caracterizează prin pierderea controlului. Atacurile de panică pot și însoțite de greață și dureri fizice. Am pregătit câteva sfaturi despre cum puteți ajuta un copil/adolescent care se confruntă cu aceste stări.
Ce este atacul de panică?
Atacul de panică reprezintă un acces brusc de frică intensă sau anxietate resimțit printr-o senzație amenințare, dar care nu are o bază reală, adică nu poate fi văzută sau explicată. În timpul atacului de panică, sistemul nostru nervos reacționează ca atunci când are de a face cu o situație amenințătoare de viață. Acest răspuns cauzează simptome fizice și sentimente de îngrijorare. Panica ce are loc, indiferent de situație, este numită spontană. Dacă atacul se manifestă în situații concrete, atunci este vorba de panica situațională. În general atacul de panică nu durează mai mult de 20 min și nu orice atac de panică declanșează o tulburare de panică, aici luăm în considerare frecvența și severitatea atacurilor de panică. În cazul în care atacurile de panică au loc mai mult de 3 ori pe săptămână, solicitați intervenția medicului de familie și ajutorul psihologului/psihiatrului.
Cum se manifestă atacul de panică?
- Manifestări psihologice:
Senzația că lumea nu e reală;
Gânduri exagerate referitoare la sănătate ”o să înnebunesc”, ”o să mor”;
Anticiparea unui deznodământ catastrofic a diferitor situații uzuale ”dacă am făcut asta, înseamnă că nimeni nu mă mai iubește”.
- Manifestări fizice:
Bătăi accentuate ale inimii, respirație dificilă, senzații de frig sau căldură, transpirații, tremur, greață sau dureri de burtă, sentimente de pierdere a controlului, frica de moarte.
Cum recunoaștem atacul de panică la copii și adolescenți?
Copiii, în special dacă sunt foarte mici, au dificultăți în a-și descrie simptomele, adolescenții fiind mult mai abili. Dar, frecvent, copiii și adolescenții se rușinează de simptomele lor și nu doresc să discute deschis despre ce li se întâmplă. Copiii și adolescenții devin brusc speriați fără un motiv evident. Ei au sentimentul că ceva nu este în regulă sau ceva rău se va întâmpla, dar nu percep ce. Copiii și adolescenții încep să evite participarea în activități care cred că ar declanșa atacul de panică, precum: să stea prin întuneric, să fie în locuri aglomerate, să participe la careva activități publice.
Cum ajutăm copilul/adolescentul în timpul atacului de panică?
- Stați cu el până când atacul de panică scade din intensitate (dacă rămâne singur poate deveni mai anxios);
- Mențineți un ton calm și spuneți-i: ”Stau cu tine”, ”Nu o să ți se întâmple nimic rău acum” – asta oferă copilului o asigurare că Dvs țineți un control asupra situației;
- Nu minimizăm și nu negați teama pe care copilul o simte. Eliminăm exprimarea ”Nu-i nimic, o să treacă”
- Întrebați copilul dacă dorește să fie atins sau cuprins?!;
- Încurajați copilul să-și exprime emoțiile și ajutați-l să-și distragă atenția de la gândurile nerealiste spre exterior (ceva vizibil, mirositor sau ceva care poate fi pipăit);
- Valorizați copilul pentru că a făcut față stării de anxietate puternice.
Dragi părinți, copii și adolescenți, tacurile de panică pot surveni în orice moment, dar odată ce învățați să le faceți față, ele pot fi controlate și tratate. Psihologii Serviciului „Telefonul Copilului” pot să vă asiste, atât în timpul unui atac de panică, cât și cu sfaturi de real folos despre cum să le depășiți. Apelați-ne cu încredere la numărul gratuit 116 111 sau scrieți-ne online: www.telefonulcopilului.md. Vă suntem mereu alături.
