,,Am 15 ani şi sunt nevoit/nevoită să fiu adult…’’

Dragi adolescenţi, 

Auzim uneori de la voi despre dificultăţile pe care le întâmpinaţi zi de zi şi pe care, cu părere de rău, sunteţi nevoiţi să le depăşiţi fără suportul celor de care aveţi nevoie cel mai mult în astfel de momente.

Este regretabil că la vârsta de 14-15 ani vă simţiţi adulţi, având asupra voastră prea multe responsabilităţi sau griji ale familiei – îngrijirea fraţilor/surorilor mai mici în lipsa părinţilor, treburile casei, care vă iau tot timpul liber, poate chiar şi din timpul destinat studiilor şi odihnei, nevoia de a vă câştiga existenţa sau banii de buzunar etc.

În orice familie, fiecare membru îşi are drepturile şi responsabilităţile sale, iar copiii sunt cei care, indiferent de situaţie, trebuie să se simtă protejaţi.

În familie este foarte important ca toţi membrii familiei să se susţină reciproc şi să se bucure  de succese împreună. Acelaşi lucru se întâmplă atunci când apar unele probleme sau greutăţi – fiecare membru este bine să susţină pe ceilalţi şi să contribuie cum poate, în dependenţă de situaţie şi vârsta pe care o are, ameliorarea situaţiei. Important este să înţelegeţi că puteţi cere ajutorul apropiaţilor şi persoanelor de încredere, atunci când simţiţi că unele lucruri pe care sunteţi obligaţi să le faceţi vă depăşesc forţele!

Dacă v-aţi asumat prea multe responsabilităţi şi simţiţi că deveniţi prea repede adult,  este timpul potrivit să vorbiţi despre aceasta. Cereţi ajutorul rudelor, profesorilor, persoanelor apropiate în care aveţi  încredere. Telefonul Copilului 116 111, la fel, este alături pentru a vă susţine să treceţi mai uşor peste greutăţile pe care le întâmpinaţi.

Nu uitaţi, sunteţi la vârsta de copil, iar copiii au dreptul să ceară ajutor şi să fie auziţi!

Împreună putem găsi o soluţie!