Pregătirea copilului pentru școală. Adaptarea.
Pregătirea pentru o integrare școlară reușită începe încă din familie, apoi continuă la grădiniță. Iată ce vă sugerează Telefonul Copilului pentru ca tranziția de la grădiniță la școală să fie cât mai ușoară. Ținem minte, că odată ce copilul este deja școlar, el începe să fie solicitat intelectual tot mai des, învățarea devenind activitatea de bază care-l ocupă. Atitudinea față de școală, felul cum copilul va interacționa cu viitorii colegi, depinde anume de experiența învățată în familie. Dacă părinții reușesc să mențină în familie o atmosferă securizantă și își manifestă autoritatea într-un mod echilibrat, acest fapt va avea rezonanță pozitivă în adaptarea propriu-zisă. Pe lângă ambianța caldă, preșcolarul are nevoie și de reguli cărora să se conformeze, stabilite în acord de părinți. Echilibrul între dozarea optimă a căldurii afective și autorității părintești înfățișează premisele unei bune adaptări a copilului, pe când exercitarea controlului excesiv determină dificultăți de maturizare pe care copilul poate să le dezvolte.
Relațiile din familie au consecințe în privința formării personalității copilului. Tensiunile, relațiile defectuoase între membri sunt traumatizante pentru el. Trăind repetat și intens aceste tensiuni, nevoia de securitate a copilului nu este satisfăcută. Suferința morală se reflectă în conduita și evoluția școlară, care poate determina apatie, dezinteres față de învățătură sau chiar respingere față de școală. Modul de a fi al părinților, felul lor de a gândi și de a-și exprima trăirile remarcă copilul – acesta servind un rol de prim model pentru fiul/fiica lor.
Pentru școlarul începător totul este nou, neobișnuit și el încearcă să evalueze ce i se potrivește. Atunci când părinții sunt capabili să-și păstreze calmul și încrederea în situații stresante, în așa mod și copilul va fi pregătit să dezvolte treptat capacitățile sale de autocontrol. Însă părinții ce-și critică dur, nu-i încurajează și folosesc expresii ce pot provoca durere copiilor, în consecință, pentru acești copii fiecare eșec le întărește convingerea că ceva este neînregulă cu ei, fiind nesiguri în orice activitate începută. Așadar, adaptarea la mediul școlar restructurează sfera cognitivă, emoțională și motivațională a școlarului mic. Școlarizarea presupune un anumit nivel de dezvoltarea a gândirii la copil, autocontrol și abilități de comunicare. Aceste caracteristici sunt considerate de psihologi – definitorii pentru activitatea de învățare dar și pentru formarea identității preșcolarului.
Dificultățile de învățare
Dificultățile de învățare ale copilului sunt mai frecvent descrise ca comportamente prin care copilul nu poate face față solicitărilor și sarcinilor de învățare propuse, care sunt caracteristice vârstei sau clasei în care copilul studiază. Cauzele posibile ale nereușitelor la învățătură pot fi deficiențele parțiale de capacitate. Aceasta înseamnă că unele domenii ale percepției nu sunt dezvoltate corespunzător vârstei.
Cauzele frecvente ale dificultății de învățare pot fi:
- Deficiența de prelucrare a unei informații;
- Lipsa unui mediu potrivit pentru învățare, care să corespundă cu particularitățile individuale ale copilului;
- Neglijența sau neimplicarea copilului în învățare.
Toate acestea pot conduce la apariția unor dificultăți în învățare manifestate atât la școală cât și acasă, mai ales în procesul de pregătire a temelor prin:
- Incapacitatea de a se concentra sau menține atenția pe o anumită activitate de învățare;
- Nedorința de a învăța;
- Iritabilitate în situații dificile, care necesită efort din partea copilului;
- Probleme majore la memorizarea unei informații sau amintirea acesteia după o perioadă scurtă de timp;
- Agresivitate sau negativism față de acea persoană care insistă ca copilul să exerseze, să învețe, să citească/scrie, etc.
Aceste comportamente, deseori, sunt interpretate eronat de către îngrijitori fiind considerate:
- Manifestarea lenei;
- Moft sau dorința de a evita greutățile;
- Lipsa deprinderilor de învățare.
Sugestii
Unul din mecanismele cheie ce impulsionează succesul adaptării copilului la activitatea de învățare îl constitue motivația, care începe încă din grădiniță.
Cum ar putea părinţii să-și ajute copiii pentru a depăşi cu succes această perioadă?
- Părinţii să nu facă o „sperietoare” din școală; Este benefic ca părinţii să vorbească copiilor despre experienţa pozitivă care au avut-o la şcoală;
- Pe parcursul verii copiii să viziteze şcoala, clasa, să facă cunoştinţă cu învăţătoarea;
- E bine ca din grupa de la grădiniţă să fie înmatriculaţi în aceeaşi clasă câțiva copii, doar în cazul în care se împăcau bine între ei;
- E bine să existe un ritual de a procura rechizitele şcolare împreună, ceea ce deja creează un cadru mintal pozitiv pentru copil;
- Cu ceva timp înainte este necesar de structurat timpul copilului: se va culca şi se va trezi mai devreme;
- În primele zile de şcoală este benefică asistarea orelor de către părinţi;
- Copii au necesitatea să fie încurajaţi de părinţi şi bunei pentru a avea încredere în forţele proprii;
- E bine de atras atenţie şi adaptării copilului în colectivul de elevi. Un elev neintegrat în colectiv poate avea diverse tulburări emoţionale și/sau frici care pot dezvolta dificultăți şcolare ulterioare;
- Dacă apar conflicte între copil şi colegii de clasă, e bine ca părintele să găsească cuvintele potrivite pentru a convinge copilul să soluţioneze neînțelegerile fără agresivitate;
- Nu doar proaspătul elev, ci şi părintele trece printr-o perioadă de adaptare la regimul şcolar al copilului său;
- Este extrem de important faptul ca părinții să se implice în activitatea școlară a copiilor și să evite exprimări ”știe dna profesoară mai bine decât mine!”, fie că nu își fac timp “am altele pe cap acum!”, fie pentru ca nu îi interesează “asta e treaba școlii!”;
- La fel de important este să nu exprime comentarii negative la adresa profesorilor în prezența copiilor;
- Să nu aibă așteptări ca anume școala să le disciplineze copilul, spiritul disciplinii este necesar de-l dezvoltat în familie, în ”cei 7 ani de acasă”;
- Copiii uneori pot avea nevoie de toată după-amiaza pentru pregătirea temelor de acasă și în acest caz, pentru alte activități ramâne puțin timp. De aceea, poate fi benefic faptul ca să se lucreze zilnic, în unități de timp mici (10 min) pentru a putea obține succese de lungă durată. Este foarte important pentru copil să-i fie clar când activitățile vor avea loc, devenind în așa mod o obișnuiță de zi cu zi.
Telefonul Copilului 116 111 este mereu alături de Dvs gratuit, anonim şi confidenţial.