Nu contează ce vârstă au, nu este niciodată un sentiment plăcut să te cerți cu copiii tăi.

Indiferent de cine a greșit, rămâi cu o durere în inimă, o groapă în stomac și o nevoie disperată de a corecta lucrurile. Desigur, aceste sentimente s-ar putea lupta și cu un sentiment de furie și frustrare față de comportamentul copilului tău. Cu toate acestea, este întotdeauna în interesul tuturor să puneți capăt neînțelegerii dintre voi înainte ca tensiunea să se răspândească pe restul familiei.

Iată câteva modalități de a vă ajuta să vă reconectați cu copilul după o ceartă:

Scoateți-vă din situația aprinsă!

Dacă te afli în mijlocul unui meci de strigăte cu copilul tău și poți doar să simți că furia ta crește, este timpul să faci un pas în urmă și să te îndepărtezi fizic din cameră.

Fă-ți puțin timp pentru a te răcori, respira adânc și structurează în minte ceea ce vrei să spui, astfel încât să nu scoți ceva ce vei regreta.

Cere-ți scuze.

Dacă ți-ai acuzat copilul că a făcut ceva ce defapt nu a făcut, este important să-ți ceri scuze imediat. Pe lîngă aceasta, anume tu ești adultul în situație și ar fi bine să-ți ceri scuze pentru orice rol ai jucat în această neînțelegere.

Fii persoana mai mare

Chiar dacă ți-ai cerut scuze, nu fi surprins dacă copilul tău nu este pregătit să se corecteze imediat. În acel moment copilul poate crede că este într-o poziție de putere, ceea ce nu este adevărat. Continuați să vorbiți cu el și dacă nu reacționează, validează-i tăcerea, spunând: „Dacă nu vrei să vorbești acum cu mine – e ok, sunt sigur/ă că vei vorbi când vei fi gata”.

Vorbește despre cauza certei.

Odată ce v-ați certat, așezați-vă și aflați ce vă deranjează pe ambii. Poate adolescentul tău nu s-a simțit auzit într-o situație sau poate faptul că i-ai interzis ceva l-a burversat, pentru că considera că relația dintre voi este una de încredere. Iar tu ca părinte pur și simplu îți faci griji de careva momente și nu cunoști cum să spui despre asta sincer.

Argumentează-ți poziția ta.

Este foarte greu să rămâi supărat pe cineva care te are la inimă și starea ta de bine contează pentru ei, chiar dacă există un motiv foarte logic pentru a isca o ceartă. S-ar putea să pară nefiresc să fii vulnerabil cu copilul tău în legătură cu grijile tale, dar dacă atitudinea față de copil este de la egal la egal, este șansa ca mesajul să fie perceput clar și cu maturitate. Cel puțin, copilul va cunoaște cauza grijilor tale.

Cere-le părerea despre cum să rezolvați problema.

Pentru a păstra pacea în relația părinte-copil este bine să aibă loc o discuție care ar ajuta în evitarea neînțelegerilor în viitor. Dacă copilul tău vine singur cu o idee de ”pedeapsă” este mult mai funcțional decât dacă ai impune reguli stricte. Spune-i că îl iubești – acesta probabil va difuza o situație aprinsă mai repede decât orice altceva. Chiar dacă copilul tău este încă supărat, măcar te-a auzit și știe că orice s-ar întâmpla, ești acolo să-l asculți atunci când este gata.

Faceți ceva distractiv împreună!

Ultimul lucru pe care îl dorești este ca copilul tău să te asocieze cu sâcâială, frustrare sau tensiune. Așadar, având în vedere asta, dacă ați avut o dispută, ar trebui să aveți o experiență pozitivă pentru a vă reconecta. Mergeți la un film, gătiți ceva împreună, petreceți o zi doar tu și el/ea, luați o ciocolată caldă și mergeți la o plimbare în parc… Nu trebuie să fie neapărat ceva de lux, dar asigurați-vă că este ceva de care vă veți bucura împreună!

Vorbește cu cineva în care ai încredere

Cearta cu copilul tău poate fi o experiență foarte emoționantă pentru unii părinți și chiar dacă lucrurile dintre voi sunt din nou bune, asta nu înseamnă că nu veți avea în continuare sentimente de vină, rușine sau frustrare reziduală. Este important să-ți eliberezi sentimentele, așa că găsește pe cineva în care ai încredere, care te va asculta activ și care poate empatiza cu ceea ce trăiești.

Psihologii de la ,,Telefonul Copilului” sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim atunci când împăcarea devine dificilă.

A fi părinte este o adevărată provocare. Responsabilitatea pe care ne-o solicită acest rol, deseori necesită resurse care ni se par epuizate. Astfel ajungem să simțim rușine și vinovăție față propriul copil. În continuare propunem sugestii care pot ghida părintele în sarcina sa deosebit de importantă – creșterea propriului copil:

• Conștientizează momentele în care te simți enervat de comportamentele copilului. Acestea indică frustrările noastre care necesită a fi analizate.
• Oprește-te atunci când lucrurile duc pe calea greșită. O pauză poate calma spiritele și îți oferă timp să regândești acțiunile. Oprește-te la mijloc de propoziție când știi că urmează să-ți pară rău de cele ce vor urma a fi spuse.
• Descoperă cum funcționează emoțiile. Furia este și o stare biologică care nu ne ajută să găsim soluții, deseori fiind copleșiți de furie putem face și spune ceea ce nu ne-am permite altă dată.
• Restartează propria poveste, creează-ți scenarii ușor de urmat inspirate doar din momentele frumoase preluate din propria copilărie. Creează-ți o listă cu acțiuni simple pe care o poți atașa într-un loc vizibil și pe care le vei putea face în relație cu copilul tău.
• Relaxează-te, un părinte stresat este un părinte ineficient. Alocă timp pentru activități ce-și descarcă tensiunea – fă din asta o rutină.
• Caută sprijin. A cere ajutor nu înseamnă a fi neputincios, a cere ajutor înseamnă a-ți dori să faci o schimbare spre bine.

Psihologii de la Telefonul Copilului sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim.

Există teme despre care nu se discută, sunt incomode, neplăcute, dureroase chiar. Acest fapt însă contravine necesității de a discuta despre ele, o necesitate vindecătoare. Prin acest articol vă provocăm să analizăm împreună ce se petrece în mintea noastră atunci când trăim suferința numită – doliu. Doliu este despre pierderea a ceva sau cineva important, doliu este despre moartea cuiva semnificativ pentru noi, dar este și despre separarea de un prieten apropiat din viața noastră, doliu este despre divorțul părinților, dar mai este și despre pierderea unui rol (ex: nu mai sunt elev, nu mai sunt dansator, etc).

Trăind doliul, trecem prin patru faze:

1. Negare – atunci când nu ne vine să credem că ceea ce vedem/am aflat s-a întâmplat cu adevărat. În această fază trăim șoc, amorțire.
2. Confuzie – căutăm să descoperim „misterul” celor întâmplate, „De ce s-a întâmplat asta?”, „De ce anume mie?”. Această etapă este caracterizată la nivel emoțional de furie, protest, ură, blamare.
3. Disperare – apare când am epuizat puterile căutând răspunsuri și începem a înțelege că suntem neputincioși în fața celor întâmplate. Aici suntem copleșiți de tristețe, vulnerabilitate , deprimare.
4. Acceptarea este etapa în care ne dăm seama că „viața merge înainte” și că totul nu se mai rotește în jurul pierderii suferite.

Pot fi situații când, anumite faze ale doliului sunt omise, acest lucru poate fi fără consecințe dacă vorbim despre faza de negare, de exemplu, dar sunt situații când lipsește etapa acceptării,  acesta însă poate fi un semn de alarmă. Un doliu prelungit ne creează dificultăți în toate sferele vieții. Despre situațiile de pierdere puteți discuta cu psihologul de la Telefonul Copilului, serviciu disponibil gratuit, anonim și confidențial, 24/24.

Se întâmplă în viața de zi-cu-zi să ne prindem la ideea că avem comportamente care se repetă, parcă după o schemă, care ne deranjează și care simțim că nu ne caracterizează cu adevărat. Aceste comportamente în esență sunt niște modele personale pe care se bazează viața noastră și care de fapt nu sunt doar comportamente ci și gânduri, emoții, amintiri, percepții. Suntem obișnuiți să desprindem din aceste modele anume elementele ce țin de comportament fiindcă acestea sunt cele mai observabile.

Ținem să menționăm că aceste modele, sau cum mai sunt numite – scheme de viață, nu mereu sunt deranjante. Schemele de viață se împart în unele care ne ajută și ne salvează din diferite situații despre care obișnuim să spunem că „M-am descurcat fiindcă am experiență”  și schemele despre care am vorbit mai sus, cele  care ne limitează sau chiar ne blochează, astfel nu mai putem fi productivi în a ne rezolva o situație cotidiană. În continuare vom descrie principalele domenii în care întâlnim tipare ce ne creează dificultăți:

• Separare și respingere – aici vorbim despre problemele legate de atașament, acea legătură pe care o creăm noi cu persoanele semnificative și care este caracterizată prin lipsa de siguranță și încredere în relațiile interpersonale;
• Autonomie și Performanță deficitare – tiparele din acest domeniu oferă senzația că ești dependent și-ți creează dificultăți în luarea personală a deciziilor;
• Limite deficitare – persoanelor ce suferă de aceste tipare le este greu să respecte granițele și să îndeplinească sarcini zilnice care impun anumite limite;
• Dependența de alții – cei afectați de tipare din acest domeniu plasează nevoile, dorințele și opiniile celorlalți înaintea celor personale;
• Hipervigilență (stare de alertă exagerată și continuă) și inhibiție – manifestarea spontană a emoțiilor este evitată și chiar condamnată de către cei ce suferă de aceste tipare. Emoțiile sunt privite ca fiind copilărești, nepotrivite, inutile și care nu duc nicăieri.

În situații în care simțiți nevoia să discutați cu un specialist despre dificultățile prin care treceți, psihologii de la Telefonul Copilului sunt deschiși să vă ofere suport 24/24, gratuit, confidențial și anonim.

Dorința de a asculta activ, de a îndruma, iar uneori chiar de a salva viaţa unui copil este o latură importantă caracteristică specialiștilor din cadrul serviciului “Telefonul Copilului”. Aceasta înfățișează motivația, care a făcut-o pe una dintre colegile noastre să aleagă meseria de psiholog, în special, cea îndreptată spre minori.

„În timpul facultății făceam practica în instituții specializate pentru copii și căutam să fac voluntariat în domeniu în care copilul este ”subiectul” principal. Ideea înrădăcinată în mine este, că specificul dezvoltării și atitudinea îngrijitorului față de copil – are un impact esențial asupra viitorului adult. Astfel, fiind proaspăt absolventă a specialității de Psihologie Clinică, am optat pentru dezvoltare pe profesie”, ne spune psihologul.

Job-ul de la  Serviciul „Telefonul Copilului” a fost unul de debut pentru colega noastră, care deja de o perioadă de timp se dedică celor aflaţi în impas.

„Interesul și gândul că pot ușura situația unui copil care se află în circumstanțe periculoase și stări psiho-emoționale defectuoase” – este ceea ce ma determinat să fac alegerea dată!

Psihologul cu care am discutat este convinsă că, adulţii pot fi eficienţi printr-un simplu – TE AUD! Asta este ceea ce și-a confirmat … activând la Serviciul „Telefonul Copilului”. Or, cele mai multe apeluri de la minori sunt acelea în care copiii nu mai știu unde pot cere ajutor, din cauza că nu sunt ascultați de către adulții din preajma lor.  

„La noi fiecare coleg este deschis să abordeze situația în interesul copilului, care este tratat ca fiind unic. Eu sunt mândră de faptul că întreaga noastră echipă depune multă muncă ca să uşureze viaţa celor care ne caută după ajutor, fapt care își are și rezultate.”

Pe lângă minori, Serviciul „Telefonul Copilului” primeşte apeluri şi de la adulți – părinţi sau îngrijitori. Colega noastră afirmă, că în aceste situaţii apar uneori semne de întrebare.

„Când e vorba despre relații disfuncționale în familie, mă pune pe gânduri scopul părintelui în acest apel – oare el cu adevărat pune în valoare nevoile copilului? Din păcate, deseori, părintele apelează ca specialistul să-i confirme faptul, că copilul „are prea multe drepturi”, iar când desfășor discuția, apar expresii ca „doar două palme nu e grav” și aici înțeleg cât de inconștient și insensibil poate fi un părinte și astfel de apeluri sunt unele dintre cele mai dificile pentru mine”.

Din experienţa adunată în cadrul activităţii, colega noastră este sigură de faptul, că un copil care crește fără atenția și prezența părintelui, are puține șanse de a deveni un adult autosuficient, conștient de locul și valoarea sa în lume.

Acest copil riscă să devină un adult neîmplinit emoțional, incapabil să răspundă nevoilor afective ale propriului, posibil, copil în viitor.

„Tratarea copilului cu indiferență sau cu agresivitate distruge în el satisfacţia de a face sau continua un lucru. Fără apreciere, valorificare, sprijin și încurajare a copilului – prin vorbe și gesturi – el nu își va forma o stimă și imagine de sine adecvată. Această nevoie de „stimă” motivează de asemenea, copilul să obțină succese la școală, în grupul de prieteni sau în alte activități, iar prin succesul obținut, el devine o personalitate integră, autorealizată”, ne mărturisește specialista.

În acest sens, psihologul atenţionează îngrijitorii – abuzul şi neglijarea copiilor complică și îngreunează viaţa de adult a acestora.

„Experiențele traumatizante din copilărie au un impact negativ asupra dezvoltării copilului, însă, una dintre cele mai negative și inexplicabile pentru copil, este experiența separării lui de părinți și/ sau pierderea unei persoane apropiate. Din acest moment, noi mereu încurajăm adulţii să fie atenţi la comportamentul celor mici, să-i asculte şi să adopte o relaţie deschisă și de încredere cu aceştia.”

Munca colegei noastre nu este din domeniul fantasticului, dar cu siguranţă, atât ea, cât şi restul psihologilor din echipă, fac diferenţa în fiecare zi. Printre sutele de apeluri de la minori și adulți ce caută disperaţi ajutor sau o îndrumare – întreaga echipă reuşeşte de fiecare dată să menţină o atitudine amabilă și respectuoasă cu fiecare apelant. Specialiștii noștri conștientizează faptul, că fiecare cuvânt verbalizat la serviciul Telefonul Copilului are un impact rezonabil pentru apelant și îl poate chiar salva.

„Telefonul Copilului” este un serviciu de asistență telefonică gratuită pentru copii, care urmăreşte scopul de a oferi suport copiilor aflaţi în situaţii de criză sau în cazurile în care le sunt încălcate drepturile.

Vă invităm să faceți cunoștință cu articolele, textele și conținuturile realizate și inspirate exclusiv din apelurile recepționate la serviciul de asistență telefonică gratuită pentru copii „Telefonul Copilului” pe pagina web: https://telefonulcopilului.md/; paginile de Facebook și Instagram cu numele de utilizator: Telefonul Copilului 116111.

În ultima perioadă, Serviciul “Telefonul Copilului” a înregistrat un număr mare de apeluri de la adulți care au observat stări depresive la copiilor lor. Acest lucru poate fi cauzat de probleme de relaționare în familie, violență împotriva copiilor, maltratare sau neglijare, situații stresante multiple, pierderea unei persoane apropiate, bullying sau o relaționare deficitară cu semenii. Este important să observăm semnele și simptomele care indică o posibilă depresie, cum ar fi tristețea, pierderea interesului pentru activități care anterior îi aduceau plăcere, iritabilitate, scăderea stimei de sine și comportamente autodistructive.

În primul rând, este important să înțelegem că depresia la copii poate fi o problemă reală și trebuie abordată cu atenție și precauție. Este posibil ca unii copii să sufere în tăcere, fără a-și exprima tristețea sau anxietatea prin cuvinte, ci prin schimbări de comportament sau stări fizice. De aceea, este vital să fim atenți la orice modificare de comportament și să solicităm ajutor imediat, în cazul în care observăm ceva neobișnuit la copilul nostru.

Ca părinți, suntem esențiali în a oferi sprijinul necesar copiilor noștri. Acest sprijin poate veni sub forma unui suport emoțional și practic, care include inclusiv activități fizice precum plimbări sau mersul cu bicicleta în familie. Este important să îi arătăm copilului nostru că suntem disponibili și că îl iubim, să îi oferim oportunități de a face activități care să îi aducă emoții pozitive și să îl încurajăm să își depășească obstacolele.

De asemenea, este important să colaborăm cu specialiști precum psihologul, psihoterapeutul sau medicul psihiatru. Aceștia pot oferi o abordare specializată și adaptată nevoilor individuale ale copilului nostru. Împreună cu specialiștii, vom identifica ce a cauzat stările depresive ale copilului nostru și care sunt acțiunile ulterioare necesare.

Pe lângă ajutorul specialiștilor, suportul părinților este esențial în tratarea depresiei la copii. Este important ca părinții să manifeste disponibilitatea și iubirea față de copilul lor, să îi ofere sprijin emoțional și să încurajeze activitățile care îi aduc emoții pozitive. De asemenea, implicarea în activități fizice poate fi benefică pentru copii, ajutându-i să elibereze stresul și să se simtă mai bine în pielea lor.

În cazul în care depresia copilului este cauzată de factori specifici, cum ar fi violența sau bullying-ul, este important să acționăm imediat și să luăm măsurile necesare pentru a proteja copilul și pentru a soluționa problema în cauză. Colaborarea cu psihologul, psihoterapeutul sau medicul psihiatru poate fi, de asemenea, esențială în depășirea acestei situații.

În final, este important să reamintim faptul că depresia la copii nu trebuie ignorată sau tratată cu indiferență. Fiecare copil are nevoie de suportul și încurajarea părinților, precum și de ajutorul specialiștilor, pentru a depăși stările depresive și pentru a-și recăpăta încrederea în sine și în viață. Împreună, vom reuși să trecem peste această problemă și să oferim copiilor noștri o viață mai fericită și mai sănătoasă.

În acest sens, Serviciul “Telefonul Copilului” reprezintă o sursă importantă de asistență și consiliere psihologică, care poate ajuta atât părinții, cât și copiii să înțeleagă stările depresive și să găsească soluții pentru a depăși aceste probleme. Psihologii de la “Telefonul Copilului” sunt mereu disponibili pentru asistență și consiliere psihologică la numărul național 116 111 sau pe pagina web www.telefonulcopilului.md. Împreună vom reuși să ajutăm copiii noștri să depășească orice obstacol.

Dragi copii și părinți, suntem pe ultima sută de metri înainte de finalizarea anului școlar! Vocile apelanților noștri sunt tot mai pline de bucurie, tot mai entuziasmate, mai ales când vorbesc despre ghidușiile planificate pe perioada vacanței. Însă, unii dintre voi ne sunați plini de îngrijorare cu privire la situația voastră școlară. Ne este binecunoscută situația în care notele obținute la școală nu corespund așteptărilor, iar sentimentul că efortul depus pe parcursul anului nu a fost valoros nu vă părăsește ore sau chiar zile în șir. Știm cât de mult contează pentru voi acest lucru și din acest motiv, astăzi, vrem să venim cu câteva gânduri despre cum să facem față emoțiilor, dar și să sporim reușita școlară!

Mulți copii ne apelează anume cu aceasta problemă – reușita școlară, provocările pe care le întâmpină în timpul studiilor și frica de a fi pedepsiți pentru nereușite. Aceștia se pot simți copleșiți de cantitatea de informații pe care trebuie să o asimileze, de dificultatea materiilor sau de presiunea de a obține note bune. 

În astfel de momente, este important să găsiți modalități de a face față emoțiilor negative și de a vă concentra asupra obiectivelor și a acțiunilor pozitive. O modalitate eficientă de a face față emoțiilor negative este să învățați să le recunoașteți și să le acceptați. Este normal să aveți momente de frustrare, îngrijorare sau neliniște, însă nu este sănătos să vă lăsați copleșiți de acestea. Încercați să le recunoașteți, să le exprimați și să vă concentrați apoi asupra soluțiilor. 

În plus, este important să aveți o atitudine pozitivă în timpul studiilor. Încercați să fiți curioși, să vă bucurați de cunoaștere și să găsiți legături între subiectele studiate. Astfel, învățarea devine mai plăcută și mai ușoară, iar notele vor reflecta acest lucru. 

În același timp, este important să căutați sprijin și să discutați cu persoanele care vă pot ajuta. Acestea pot fi părinții, profesorii, psihologii școlari sau chiar prietenii. Vorbiți deschis despre emoțiile voastre, despre provocările pe care le întâmpinați și despre soluțiile pe care le-ați găsit. Acest lucru vă poate ajuta să vă simțiți mai încrezători și mai susținuți. 

Pe lângă aceste aspecte, este important să vă concentrați pe acțiunile pozitive. Stabiliți-vă obiective clare și împărțiți-le în sarcini mai mici, pe care să le puteți realiza treptat. Încercați să vă organizați timpul și să fiți disciplinați în ceea ce privește studiul. În acest fel, veți avea timp să vă relaxați și să faceți și alte activități care vă plac.

În plus, găsiți modalități de a face învățarea mai plăcută și mai eficientă, prin utilizarea resurselor online, prin învățarea interactivă sau prin participarea la proiecte și activități interesante. 

În final, nu uitați să sărbătoriți succesele și realizările voastre. Chiar și cele mai mici victorii pot fi un motiv de bucurie și de mândrie. Aprecierea și recunoașterea eforturilor voastre vă pot ajuta să vă simțiți mai motivați și mai încrezători în propriile capacități. Este important să aveți încredere în voi și să știți că puteți reuși în orice domeniu doriți, cu multă muncă și dedicație. Încheiem prin a vă încuraja să nu renunțați niciodată la visurile voastre și să mergeți mereu înainte, cu încredere și determinare.

Orice problemă are o soluție! De acest lucru ne-am convins și noi, ajutând sute de copii care ne-au apelat cu referire la subiectul reușitei școlare!

La “Telefonul Copilului” la fel veți găsi un prieten, care întotdeauna vă poate îndruma pașii, pentru a depăși starea de neliniște și disconfort provocată de o notă nu chiar bună. Împreună vom identifica cum puteți face față valului de emoții, iar la final veți înțelege cât de ușor pot fi gestionate propriile stări!

Neglijarea este cea mai frecventă formă de încălcare a drepturilor copiilor și adesea situația unui copil neglijat, despre care a fost sesizat serviciul Telefonul Copilului, reflectă o mulțime de lipsuri și vulnerabilități în urma cărora minorul are de suferit enorm.

Neglijarea poate fi de natură alimentară, vestimentară, medicală, de igienă, educațională, emoțională, de supraveghere sau poate culmina cu abandonul copilului. Un copil neglijat prezintă simptome fizice și emoționale precum leziuni inexplicabile, semne de malnutriție, acte de furie incontrolabilă, tăcere neobișnuită, lipsă de interes pentru activități uzuale, indiferență și conduită deviantă.

Neglijarea unui copil poate avea consecințe grave pe termen lung. Minorul supus neglijării prezintă un risc crescut de dezvoltare inadecvată a oaselor și mușchilor, probleme de sănătate pe termen lung, probleme de relaționare, autoizolare, incapacitate de a avea încredere în cineva, tulburări reactive de comportament, depresie și performanțe scăzute.

Un copil neglijat are drepturile fundamentale încălcate. Prin urmare, atunci când ne întâlnim cu o astfel de situație, este important să acționăm și să ajutăm minorul în nevoie. În primul rând, trebuie să batem alarma și să analizăm situația familială. Apoi, trebuie să-i oferim sprijin copilului. Este important să arătăm copilului că a cere ajutor este o caracteristică a unui copil puternic și să-l încurajăm să caute suport și să vorbească despre nevoile sale.

Neglijarea unui copil poate avea consecințe grave și durabile. Este important să acționăm prompt pentru a ajuta minorul în nevoie și a-i proteja drepturile. Este de datoria noastră să creăm un mediu sigur și sănătos pentru toți copiii, astfel încât să poată crește și dezvolta într-un mod armonios.

Vă îndemnăm să apelați 116 111 în caz că știți despre situația unui copil care este neglijat, suntem pe fir 24/24, gratuit, anonim și confidențial.