Stilurile educative parentale reprezintă un aspect crucial al modului în care părinții își cresc și își educă copiii. Aceste stiluri, care variază de la autoritar la permisiv, au un impact puternic asupra dezvoltării emoționale, comportamentale și sociale a copiilor. Stilul educației familiale se referă cu precădere la procesul de influențare pe care îl exercită părinții asupra copiilor. Stilul educativ parental este studiat pentru a diferenția categoriile de practici educative și corespondența cu diferite reacții și comportamente ale copiilor. Privind clasificarea stilurilor parentale, au fost conceptualizate diferite tipuri educative: autoritar (dominant), permisiv (indulgent), democratic, neglijent (neimplicat/indiferent).

Avem peste 50 000 de apeluri recepționate până la moment. Acest număr de apeluri se reflectă în vocile auzite la Telefonul Copilului, în întrebările adresate și în căldura cu care a fost oferit suportul necesar, în disponibilitatea psihologilor echipei de a fi aproape necondiționat de dificultatea copilului.
Probabil este superstițios să dai semnificație cifrelor, însă intuiția ne-a spus că această cifră va veni cu un mesaj puternic și foarte important. Și nu am dat greș. Mesajul copilului înregistrat cu această cifră impresionantă a fost recepționat în chat-ul https://telefonulcopilului.md/
Vorbim cu o adolescentă care se arată extrem de afectată de trăirile sale. Stările depresive o copleșesc, iar sentimentul de neputință de a-și crea relații cu cei din jur, izolarea, tensiunea în relația cu părinții îi impune senzația lipsei de control asupra vieții sale.

Adesea auzim de la părinți că din dorinţa de a proteja, uneori, exagerează cu grija sau controlul faţă de adolescentul din familie, fapt ce ar putea îngreuna relaţionarea dintre ei, dar şi încrederea în adulţi într-o situaţie de criză. Cu toate acestea, exact în perioada de adolescenţă, tinerii îşi fac noi prieteni, descoperă interese comune, apar primele sentimente de îndrăgostire, dar şi neînțelegerile dintre ei.

Odată ce cresc și se dezvoltă, copii trec prin diferite schimbări atât din punct de vedere fizic dar și psiho-emoțional. Înțelegem că în primii ani de viață, micile vânătăi care le vedem pe corpul copilului pot fi rezultatul primilor pași și dorinței de a explora mediul înconjurător. Însă și în cazul în care observați pe corpul copiilor Dvs semne originea cărora nu o cunoașteți – acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă sau, de investigare, cel puțin.

De cele mai multe ori are de suferit atât copilul împotriva căruia este îndreptat comportamentul agresiv cât și copilul care manifestă comportanemt agresiv. Consecințele pentru copiii supuși violenței sunt: răspundere cu violență la violență, imposibilitatea de a cere ajutor, dificultăți în mediul social (creșterea timidității, izolare socială), dereglări ale somnului, scăderea motivației de a învăța, riscul săvârșirii unui act de suicid. Copiii care inițiază agresiunea au înclinare în dezvoltarea unui comportament deviant, predispunere la producerea unei infracțiuni, posibilă exmatriculare din instituția de învățământ.

Imaginează-ți copilul tău trăind această rușine în legătură cu Universul lui – Dumneavoastră. Imaginează-ți că el este gata să îndure neputincios această rușine de fiecare data doar pentru a vă mulțumi pe Dvs., cel/cea care sunteți lumea și viața lui. Ce învață acest copil?

V-ați gândit vreodată că există persoane care nu lasă telefonul din mână din motiv că cineva ar putea avea nevoie de ajutor? Sau că internetul nu este folosit pentru a naviga pe rețelele de socializare, ci la fel, pentru a întinde o mână de ajutor celor aflați într-un moment de grea încercare?
Aceste persoane sunt psihologii Serviciului „Telefonul Copilului”, oameni care au schimbat confortul unui job de opt ore pe o muncă în interesul altora. Mai exact, al celor care se află în momente de dificultate și nu au nici un sprijin pe moment.
Dacă vă numărați printre cei care, cel puțin odată, a apelat la numărul unic, național 116 111, ne dorim să cunoașteți că la celălalt capăt al firului se află un om, pregătit să vă asculte, atent la nevoile apelantului, gata să vă ofere suport emoțional și informațional necesar.

Cel mai prețios ce îi puteți oferi copilul Dvs este timpul petrecut împreună. Stabilitate și siguranță în căminul familial, sentimentul de încredere și afecțiune este ceea ce deprinde copilul atunci când părintele își face timp pentru el. Marea majoritate a timpului nostru îl petrecem fiind la muncă, navigând pe rețelele de socializare sau stând în fața televizorului, iar activitățile casnice „încheie” ziua de lucru. Ne dăm bine seama că ocupațiile zilnice deja stabilite vă solicită maxim iar aceast fapt conduce la privarea copilului de bucuria de a petrece timpul cu Dvs.

Dificultățile de învățare ale copilului sunt mai frecvent descrise ca comportamente prin care copilul nu poate face față solicitărilor și sarcinilor de învățare propuse, care sunt caracteristice vârstei sau clasei în care copilul studiază. Cauzele posibile ale nereușitelor la învățătură pot fi deficiențele parțiale de capacitate. Aceasta înseamnă că unele domenii ale percepției nu sunt dezvoltate corespunzător vârstei.