Vorbim astăzi despre teme. Dar vă rugăm să nu vă speriați. Nu intenționăm să vă obosim, știind că și la școală în fiecare zi auziți: „Trebuie să faceți temele pentru acasă! Scrieți exercițiile! Rezolvați problemele! Citiți! Povestiți! Recitați! Răspundeți!” Etc. etc. etc. Aceste cuvinte par să nu dispară niciodată din vocabularul profesorilor. Cel mai trist însă este că la școală toți vă spun cum să învățați și să lucrați mai mult, însă nimeni nu vă sfătuiește cum să învățați mai ușor și să vă relaxați în așa fel, încât temele și sarcinile pentru acasă să nu devină un coșmar care începe îndată ce pășiți pragul casei.

„Eu vreau să fiu independent!” – fraza pe care, probabil, mulți dintre voi și-o repetă sau o declară părinților, buneilor ori altor rude care au grijă de voi.

Scriem acest articol cu scopul de a te ajuta, uneori, când este cazul, să spui unor persoane cuvântul „Nu”! Aceste persoane pot fi prietenii sau colegii tăi, uneori chiar rudele sau părinții. Situațiile când fiecare om vrea să spună altui om „Nu”, sunt foarte multe și variate. Presupunem că aceasta ți se întâmplă și ție. La fel, presupunem că te simți foarte incomod și neplăcut să pronunți acest cuvânt, mai ales când este vorba despre persoane bine cunoscute sau apropiate.

Ai avut vreodată senzația că nu ești auzit? Ești în cercul tău de prieteni, colegi, cunoscuți. Aceștia vorbesc pe un subiect, tu spui ceva și nimeni parcă nu te aude. Tu ești absolut sigur că ceea ce ai spus era foarte captivant. O situație și mai penibilă e atunci când ideea spusă sau propusă de tine, neauzită parcă, este preluată de altcineva și acel cineva are toată atenția. Sigur, nu te simți bine. Aceasta nu numai că te întristează, dar și te blochează altă dată, când vrei și tu ceva să zici, să comentezi sau să propui.

Ai avut vreodată senzația că nu ești auzit? Ești în cercul tău de prieteni, colegi, cunoscuți. Aceștia vorbesc pe un subiect, tu spui ceva și nimeni parcă nu te aude. Tu ești absolut sigur că ceea ce ai spus era foarte captivant. O situație și mai penibilă e atunci când ideea spusă sau propusă de tine, neauzită parcă, este preluată de altcineva și acel cineva are toată atenția. Sigur, nu te simți bine. Aceasta nu numai că te întristează, dar și te blochează altă dată, când vrei și tu ceva să zici, să comentezi sau să propui.

Astăzi se împlinesc 9 ani de când Serviciul ”Telefonul Copilului” activează în Republica Moldova, oferind consiliere și suport copiilor care necesită asistență, cu scopul de a-i proteja împotriva oricărei forme de încălcare a drepturilor lor sau de abuz. De la lansarea Serviciului, au fost înregistrate circa 49 000 de apeluri în întreaga țară. De serviciile „Telefonul Copilului” au beneficiat până în prezent copii și adulți, care au apelat la numărul scurt, unic, național 116 111 sau în chat pe pagina web https://telefonulcopilului.md/.

Când vorbim despre copii, vorbim despre tot… zâmbetul lor, poznele, momentele în care sunt fericiți și se distrează liber și fără nici o reținere, dar și clipele când au nevoie de mângâieri, liniște, afecțiune, multă atenție și grijă, toate sunt atât de prețioase.
Astăzi, de 1 iunie sărbătorim ”Ziua Internațională a Copilului” și ne dorim ca toți copiii să se bucure de familii iubitoare, de un mediu sigur și absolut prielnic pentru creșterea și dezvoltarea lor armonioasă.

Dragii noștri prieteni, dacă citiți acest articol înseamnă că v-a intrigat titlul. Probabil, ați auzit deseori persoane spunând că simt ori au fluturași în stomac. Explicația metaforei este simplă – corpul reacționează la anumite emoții pe care omul le trăiește. Atunci când fluturașii încep a-și face de cap, înseamnă că există ceva foarte plăcut care provoacă entuziasm, exaltare, bucurie… Starea de îndrăgostire poate fi perfect asociată cu fluturașii din stomac.

În ziua de azi, se vorbește destul de frecvent despre protecția copilului, despre drepturile copilului și despre acei oameni responsabili de asigurarea unui mediu de creștere și dezvoltare sănătos și prietenos pentru copil. În țara noastră sunt multe legi în care este descris cum fiecare dintre voi trebuie protejat și ce obligații au față de voi părinții sau persoanele care vă educă, la fel ca și specialiștii pe care i-am enumerat mai sus. Trebuie să țineți minte că până la 18 ani, oficial, fiecare dintre voi este copil, adică persoană minoră care nu a atins vârsta majoratului.