Dragi părinți, în acest articol a-m vrea să descriem ce se întâmplă dacă educăm în copil că a manifesta emoțiile nu este chiar cel mai bun mod de a te exprima. Ne vom referi la orice fel de emoții fiindcă atunci când copilul e foarte bucuros, strigă și aleargă – îi spunem „fii cuminte”.
Nu folosim foarte des în vorbirea curentă cuvântul ”anxietate” și nici nu ne prea referim la stările noastre sau ale copilului nostru ca fiind trăiri anxioase. Dar dacă copilul se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus, atunci cel mai probabil trăiește o stare de anxietate. Mai degrabă suntem familiari cu „îi e frică”, „se îngrijorează”, „se teme”, „îi e groază să…”, „e tare preocupat de…”, „îl neliniștește că…”. Toate aceste stări de îngrijorare, neliniște, teamă, frică le putem grupa sub termenul-umbrelă de anxietate.
Deseori auzim afirmațiile: „Copilul este copia mamei”, „Are ochii tatălui” etc. Nu puține sunt remarcile despre faptul că fiica sau fiul copie comportamentul unuia dintre părinți. Se face auzit, de asemenea, și proverbul „Surcica nu sare departe de trunchi…”
Tot mai des recepționăm apeluri de la părinți care par că se află la capătul puterilor, nu mai au resurse emoționale suficiente pentru a le oferi copiilor lor. Echipa serviciului Telefonul Copilului recunoaște în multe dintre aceste cazuri semnele unui burnout. Conștientizând consecințele care pot apărea în urma acestui fenomen, venim cu niște sugestii care sperăm că vă vor fi utile în prevenirea, dar și gestionarea acestor stări emoționale.
Burnout-ul poate părea o situație fără ieșire. Dacă suntem stresați și copleșiți, nu putem fi părinți empatici și răbdători. Acest lucru ne poate face apoi să ne simțim vinovați. A avea grijă de noi înșine ne ajută să fim cel mai bun părinte posibil pentru copiii noștri. În plus, prin propriul exemplu îi vom învăța pe copiii noștri importanța îngrijirii de sine și le vom oferi strategii eficiente de adaptare pentru viață.
Ca părinți, ne dorim să le oferim tot ceea ce este mai bun pentru copiii noștri. Analizăm din poziția de adulți cum am fost tratați în copilărie de către alții și ne promitem nouă înșine, dar și copiilor noștri că nu vom repeta greșelile pe care le-am observat sau poate le-am trăit. Dar vine un moment când simțim că suntem epuizați și încet-încet devenim acei părinți de care evitam să fim înainte. Și de cele mai multe ori ne distanțăm de copiii noștri în încercarea de a ne restaura forțele.
Ce este Burnout-ul?
Burnout-ul este o stare de epuizare emoțională, mentală și adesea fizică, cauzată de stres prelungit sau repetat. Stresul poate fi de la orice, de la muncă, relații defectuoase și chiar din viața de părinte de zi cu zi. Problema nu este intensitatea stresului, ci durata, iar unele semne pot fi:
Epuizarea – burnout-ul aduce o epuizare intensă pe care nici o cantitate de somn nu pare să o vindece.
Motivația/energia scăzută – dorința de a face lucruri a dispărut. Activitățile care înainte erau făcute cu entuziasm acum par prea grele.
Un nivel înalt de frustrare – când suntem la limita noastră de stres, toleranța devine mai mică.
Productivitatea redusă – când motivația a dispărut, facem doar strictul necesar pentru a menține un oarecare echilibru.
Empatie redusă – Când apare epuizarea, nu mai rămâne nimic de oferit altcuiva. Nu că nu ne pasă, ci doar că nu mai putem oferi empatie pentru alții.
Dragi părinți, #CNFACEM dacă ne îndreptăm spre burnout sau suntem deja arși? Practic, trebuie să facem ceea ce ne ajută să ne simțim restaurați. Trebuie să creăm obiceiuri regulate care să ne ajute să ne simțim mai bine. Un alt beneficiu al practicii de îngrijire de sine ar fi faptul că îi învățăm pe copiii noștri că și ei trebuie să aibă grijă de ei înșiși.
Este atât de important să nu neglijăm elementele de bază: somnul, mâncatul bine și sănătos, exercițiile fizice și efectuarea controalelor regulate de sănătate. Una dintre cele mai bune moduri prin care ne putem îngriji mental de noi înșine este să învățăm să spunem „nu”. Acest lucru ar putea însemna să nu răspundem la telefon în timpul cinei, să nu trimitem e-mailuri între anumite ore ale zilei, să spunem ”nu” angajamentelor suplimentare.
Restabiliți concentrarea! Uneori, dacă ne facem timp să ne gândim de ce facem ceea ce facem, ne poate ajuta să găsim motivația pe care am pierdut-o. Dar când ne dăm seama că scopul nostru este să creștem oameni stabili din punct de vedere emoțional, începem să vedem totul într-o lumină nouă. Corespund obiectivele și valorile prezente cu cele din trecut? Ce putem schimba astfel încât să aibă mai mult sens ceea ce facem?
Pentru a preveni burnout-ul părinților, este important să ia măsuri proactive pentru a reduce nivelul de stres și presiune. Acestea pot include delegarea responsabilităților către alți membri ai familiei sau profesioniști, găsirea de modalități de a reduce stresul, cum ar fi practicarea de exerciții fizice sau meditația, și încurajarea unui echilibru între viața personală și familială. Este important să recunoaștem că nimeni nu poate fi un părinte “perfect” și că este firesc să cerem ajutor și să luăm pauze atunci când avem nevoie.
Dragi părinți, echipa serviciului Telefonul Copilului 116 111 vă reamintește că suntem mereu la un apel distanță, 24/24 disponibili pentru a discuta ceea ce vă frământă legat de copiii dumneavoastră.
A fi părinte este o adevărată provocare. Responsabilitatea pe care ne-o solicită acest rol, deseori necesită resurse care ni se par epuizate. Astfel ajungem să simțim rușine și vinovăție față propriul copil. În continuare propunem sugestii care pot ghida părintele în sarcina sa deosebit de importantă – creșterea propriului copil:
Psihologii de la Telefonul Copilului sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim atunci când simțiți că resursele sunt epuizate.