Puterea rușinii

Este adevărat că nu-i nevoie să oferim prea multe descrieri pentru a înțelege ce înseamnă „rușine”? Ba mai mult, suntem sigur că ați putea cu ușurință să ne descrieți acea furtună de senzații copleșitoare a ceea ce denumim – rușine. Ne-am propus să parcurgem acest subiect reieșind din tendința părinților de a folosi acest „instrument” drept metodă de disciplinare.

Vă propunem un exercițiu:

Situația 1. Imaginează-ți un copil, copilul tău, pe care îl iubești mai mult decât viața, alături de care nu dormi nopți atunci când este bolnav sau alături de care nu poți adormi văzând-l atât de scump și dulce și parcă nu-ți vine să crezi că este chiar al tău. Îți vine să-l săruți și să-l giugiulești „de tot”, dar „Nu, că doarme!”. Simțiți senzația de înăuntru? E dragoste? Dacă ai răspuns cu „Da”, treci mai departe.

Situația 2. Ai fost prins cu minciuna, exact în cel mai nepotrivit moment când sună șeful să întrebe cum te simți – copilul se laudă că ieri în loc să mergi la serviciu ai fost cu el la terenul de joacă toată ziua. Simți? Șoc, emoții multe, dureroase, limbajul și gândirea stau pe loc, te simți mic, ridicol, închizi ochii și vrei să dispari. Ce faci? Nu poți sta pe loc prea mult că devine suspect, trebuie să spui ceva, dar știi că nu ai prea multe opțiuni că e adevărat, ai amăgit. Cu siguranță o să găsești o soluție, însă acum nu este despre asta.

Imaginează-ți copilul tău trăind această rușine în legătură cu Universul lui – Dumneavoastră. Imaginează-ți că el este gata să îndure neputincios această rușine de fiecare data doar pentru a vă mulțumi pe Dvs., cel/cea care sunteți lumea și viața lui. Ce învață acest copil?

Vă așteptăm într-un apel la Telefonul Copilului 116111. A proceda greșit nu înseamnă a fi rău, lasă-ți ție și copilului tău spațiu pentru alte o sută de comportamente bune, nu perpetua rușinea.