Cunoaștem bine că sunteți foarte dornici de informații și cunoștințe noi. Manifestați un interes deosebit atunci când discutați cu noi la telefon despre ce înseamnă a fi în siguranță și cine vă asigură această siguranță.
Chiar dacă discutăm deseori cu voi despre cine sunt acele persoane la care vă puteți adresa și care sunt obligate să vă ajute, am hotărât să le enumerăm încă o dată pentru voi. Astfel, puteți primi o informație mai amănunțită care v-ar fi de folos vouă sau altor copii pe care îi cunoașteți și pe care îi puteți ajuta.
Părinții. Părinții sunt persoanele care au grijă de voi; care vă creează un mediu favorabil pentru creștere și dezvoltare. Părinții au responsabilitatea de a vă acoperi nevoile de bază, cum ar fi: casă, căldură, hrană, accesul la studii, haine și, desigur, nu în ultimul rând, afecțiune.

Dragi părinți, în acest articol a-m vrea să descriem ce se întâmplă dacă educăm în copil că a manifesta emoțiile nu este chiar cel mai bun mod de a te exprima. Ne vom referi la orice fel de emoții fiindcă atunci când copilul e foarte bucuros, strigă și aleargă – îi spunem „fii cuminte”.

Nu folosim foarte des în vorbirea curentă cuvântul ”anxietate” și nici nu ne prea referim la stările noastre sau ale copilului nostru ca fiind trăiri anxioase. Dar dacă copilul se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus, atunci cel mai probabil trăiește o stare de anxietate. Mai degrabă suntem familiari cu „îi e frică”, „se îngrijorează”, „se teme”, „îi e groază să…”, „e tare preocupat de…”, „îl neliniștește că…”. Toate aceste stări de îngrijorare, neliniște, teamă, frică le putem grupa sub termenul-umbrelă de anxietate.

Îl numim ca fiind un “eșec”, acel moment sau acea întâmplare în care ai trecut prin emoții negative, prin dezamăgiri, prin clipe în care te-ai simțit trist, rușinat sau disperat. De cele mai deseori ne descrieți situații care fie au avut loc la școală, atunci când poezia a fost recitată în alt mod decât acela pe care ți l-ai propus; fie discutăm despre o neînțelegere care a avut loc în cercul de prieteni, în urma căreia, ai rămas dezamăgit de amicul în care aveai mare încredere; fie în familie a avut loc un conflict, după care te-ai simțit zdrobit și confuz; ori a fost să fie un eșec în activitățile extrașcolare în care ești implicat (muzică, dans, sport de exemplu) sau ceva nu a mers cum ți-ai dorit în hobby-ul pe care-l practici.

Una dintre emoțiile în situații stresante sau complicate, pe care le manifestă unii oameni, este furia. Este o emoție negativă, care apare de obicei când cineva se simte frustrat sau ca o reacție la o situație provocatoare. Cu părere de rău, unii dintre părinți trăiesc o astfel de emoție și în relația cu propriul copil. Furia revărsată asupra copilului se poate manifesta prin diferite forme – de la cuvinte dureroase, comportamente demonstrativ negative (părintele aruncă sau strică un obiect, lovește în ceva etc.) până la aplicarea violenței fizice. Unii dintre părinți se înfurie pe copil când acesta strică ceva, nu face ceva, primește note mai slabe la școală sau repetă un comportament nepermis în ciuda rugăminților acestora, în special când așteptările față de copil sunt prea mari.

Discutați cu părinții despre cum o fotografie sau alta vă poate strica imaginea și reputația în fața colegilor și prietenilor. Explicați-le că multe situații de hărțuire în școală apar anume de la astfel de imagini.

Abuzul sexual împotriva copiilor este cea mai gravă crimă și reprezintă mult mai mult decât o infracțiune comisă asupra unui copil. Orice copil abuzat sexual suferă pe termen lung și scurt. Nefiindu-i acordat ajutorul cuvenit, poate fi marcat pentru o viată întreagă de trauma prin care a trecut în copilărie.

Vorbim astăzi despre teme. Dar vă rugăm să nu vă speriați. Nu intenționăm să vă obosim, știind că și la școală în fiecare zi auziți: „Trebuie să faceți temele pentru acasă! Scrieți exercițiile! Rezolvați problemele! Citiți! Povestiți! Recitați! Răspundeți!” Etc. etc. etc. Aceste cuvinte par să nu dispară niciodată din vocabularul profesorilor. Cel mai trist însă este că la școală toți vă spun cum să învățați și să lucrați mai mult, însă nimeni nu vă sfătuiește cum să învățați mai ușor și să vă relaxați în așa fel, încât temele și sarcinile pentru acasă să nu devină un coșmar care începe îndată ce pășiți pragul casei.

Noi deseori vă auzim vorbind despre problemele, conflictele, neînțelegerile pe care le aveți cu copiii Dvs. adolescenți. Și nu ne spuneți că ați avea copii răi, doar uneori neascultători, și că ei nu mai doresc să facă ceea ce le spuneți. Astfel, firește, vă faceți griji.