A fi părinte este o adevărată provocare. Responsabilitatea pe care ne-o solicită acest rol, deseori necesită resurse care ni se par epuizate. Astfel ajungem să simțim rușine și vinovăție față propriul copil. În continuare propunem sugestii care pot ghida părintele în sarcina sa deosebit de importantă – creșterea propriului copil:

• Conștientizează momentele în care te simți enervat de comportamentele copilului. Acestea indică frustrările noastre care necesită a fi analizate.
• Oprește-te atunci când lucrurile duc pe calea greșită. O pauză poate calma spiritele și îți oferă timp să regândești acțiunile. Oprește-te la mijloc de propoziție când știi că urmează să-ți pară rău de cele ce vor urma a fi spuse.
• Descoperă cum funcționează emoțiile. Furia este și o stare biologică care nu ne ajută să găsim soluții, deseori fiind copleșiți de furie putem face și spune ceea ce nu ne-am permite altă dată.
• Restartează propria poveste, creează-ți scenarii ușor de urmat inspirate doar din momentele frumoase preluate din propria copilărie. Creează-ți o listă cu acțiuni simple pe care o poți atașa într-un loc vizibil și pe care le vei putea face în relație cu copilul tău.
• Relaxează-te, un părinte stresat este un părinte ineficient. Alocă timp pentru activități ce-și descarcă tensiunea – fă din asta o rutină.
• Caută sprijin. A cere ajutor nu înseamnă a fi neputincios, a cere ajutor înseamnă a-ți dori să faci o schimbare spre bine.

Psihologii de la Telefonul Copilului sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim atunci când simțiți că resursele sunt epuizate.

Для любого ребёнка, а также и для родителейui, школа это новое испытание и начало нового и важного этапа жизни. Родители играют важную роль в подготовке ребёнка к смелому и с реальными ожиданиями вступлению в этот этап.

Итак, уважаемые родители, проанализируем вместе, что означает первый школьный год и первый звонок для вашего ребёнка, который привык к детскому саду и играм.

В первую очередь, для ребёнка это событие означает внезапное изменение образа жизни. Новый режим, от звонка, до звонка. Концентрация на более длительные периоды времени. Вопросы и ответы. Новые знакомые в лице одноклассниках и учителей.

Как только перешагнул порог школы, как у ребёнка, так и у родителей появляются новые обязанности и заботы. Совместная подготовка домашних заданий. Больше общения о содержании уроков, про одноклассников и учителей. И, конечно, самая главная задача родителей, это эмоциональная поддержка ребёнка на протяжении этого нового и чудесного путешествие познания мира знаний.

Дорогие родители, школа для детей – это опыт жизни в коллективе. Он готовит их к интеграции в общество. Вам предстоит решить важную задачу – помочь ребенку легко приспособиться к новой среде и установить вокруг него позитивные отношения с новыми сверстниками. Так что постарайтесь вспомнить ваш первый день в школе, эмоции, которые вы тогда пережили. Конечно, у вас много воспоминаний об этом периоде жизни. Поделитесь своими прошлыми переживаниями с ребенком. Помогите ему понять, что такой опыт необходим для него, и независимо от того, насколько сложным он покажется ему на первый взгляд, вы всегда будете рядом. Даже если ребёнок учит еще в садике о поведении и отношениях с другими детьми, участвуете в развитие его активного слушание и модели коммуникации, которая развивается в его первые дни школьной жизни. Поговорите с ним о связи и сотрудничестве с другими детьми в процессе обучения новых знаний. Очень важно, что бы именно вы, собственным примером, рассказали ему о школе как о дружественной среде, где он может познавать, узнавать, задавать вопросы, общаться, искать ответы, развивать качества и навыки, которые будут необходимы ему на протяжении всей жизни.

Не забывайте, дети любят играть и радоваться. Они не должны идти в школу с мыслями, что там кончается веселие и что школьные стены это мрачное здание, которое отмежевывает их от смеха и шума. С помощью забавных воспоминаний, разбудите у ребенка желание ходить в школу, чтобы встретить новых друзей, шутить, играть и переживать захватывающие приключения. Так же посетите школу и класс, где ваш ребенок учится, чтобы показать ему, что вас интересует его новая школьная жизнь и что он не один в своих новых испытаниях.

Только активная психологическая подготовка детей к школе и постоянное участие в его образовательном процессе поможет вам узнать больше о том, как ребенок себя чувствует, какие у него трудности и где надо вмешаться, чтобы помочь ему преодолеть любые препятствия.

Телефонa Доверия Ребенка 116 111 всегда в этом с вами, чтобы обсудить вопросы, которые вас беспокоят, имея новый статус родителя, чей ребенок идёт в школу в первый раз.

 Вы взрослый и знаете, что означает слово ,,насилие''. Кроме того, мы уверены, что вам известно и то, что насилие над ребенком может иметь место в различных средах: на улице, в школе и даже в семье. Дети, которые подвергаются насилию, часто отрицают или скрывают тот факт, что являются жертвами агрессивного поведения со стороны тех, от которых зависят, и по отношению к кому являются слабее.

Насилие по отношению к ребенку является любое действие или бездействие, которое причиняет ему физическую боль и/или психологическую. О последствиях насилия над ребенком вы можете прочитать множество статей или услышать аргументы экспертов по телевидению или радио. Одно из самых серьезных последствий, о котором мы бы хотели рассказать является то, что ребенок, который подвергается физическому, словесному или сексуальному насилию, это человек, который будет страдать и в зрелом возрасте если не существует какого-либо вмешательство с тем, чтобы защитить его от среды или людей, которые вызвали эти страдания. Ребенок, которого только упрекали или унижали, вырастает взрослым, который с трудом будет уверен в себе. Ребенок, который подвергался избиениям, становится взрослым, который сдерживает с трудом свой гнев, или даже ищет кого-то слабее, над которым выплеснуть этот гнев. Ребенок, который присутствует при семейных ссорах и конфликтов, подвержен риску повторить пример семейной пары похожей на родительскую.

О том, как каждая ситуация насилие влияет на эмоциональное состояние и здоровье ребенка, можно еще сказать многое. Мы, как взрослые, несём ответственность за защиту каждого ребенка от любых страданий, особенно если эти страдание вызваны близким ему человеком. Существуют учреждения и специалисты, ответственные за предотвращение и пресечению насилия по отношению к ребенку. Вы можете рассказать о насилии над ребенком или попросить о помощи у местного органа опеки в лице мэра, социальных работников, преподавателей, у полиции, медиков. А также мы призываем вас набрать номер 116 111. Позвонив на Телефон Доверия Ребёнка, вы можете просить консультации о структурах, к которым можно обратиться, и сообщить о случаях насилия нам ребенком или получить консультацию по ненасильственному и конструктивному общению с ребенком.

П.С. Дети, которые заслуживают наказание? Или взрослые, которые не могут решить самостоятельно свои проблемы?

Depresia majoră sau depresia clinică este atunci când ești deprimat în majoritatea zilelor, pierzând interesul pentru activitățile și relațiile normale, timp de cel puțin 2 săptămâni sau mai mult. Depresia majoră include simptome cum ar fi oboseala, sentimente de inutilitate, concentrare redusă, insomnie sau hipersomnie, neliniște sau chiar gânduri de sinucidere. Fie că este vorba de depresie și nu de tristețe, vă încurajăm să citiți cu atenție acest articol pentru a afla cu adevărat diferența dintre tristețe și depresie.

Dacă observi că simptomele tale de tristețe au durat mult timp, te încurajăm să începi să faci primul pas pentru a afla mai multe și a căuta ajutor.

Încă mai ai energia să te bucuri de hobby-urile tale, cel mai probabil treci prin tristețe normală, nu prin depresie clinică. Cei diagnosticați cu depresie se găsesc adesea cu un sentiment copleșitor de letargie/apatie și este posibil să nu aibă interes în a face lucruri care odată le-au adus fericirea, această amorțeală se poate extinde pe perioade lungi, ceea ce este diferit de tristețea tipică.

Aveți suficientă energie pentru a vă îndeplini sarcinile zilnice. Încă mai mănânci toate mesele, nu prea ai dificultăți în a dormi? Depresia vine adesea cu incapacitatea de a finaliza activitățile obișnuite, deoarece îți lipsește energia și nu vezi scopul în timp ce ești nemulțumit. Chiar și lucruri simple, cum ar fi mersul la baie, gătirea prânzului – pot  părea obositoare. Persoanele deprimate stau adesea în patul lor pierzând percepția timpului sau trăiesc o senzație de amorțeală. O persoană tristă poate fi mai tăcută și mai inactivă decât de obicei, dar odată ce au apărut nevoile – mănâncă, folosește baia și se îngrijește de ea însăși.

Continui să vorbești cu prietenii tăi și cu cei dragi. Ai abilitatea să te deschizi cu prietenii tăi sau chiar să te plângi despre lucrurile care ți se întâmplă în viață.  Persoanele cu depresie tind să fie incapabili să facă asta, deoarece depresia poate proveni din nimic. O persoană poate duce o viață complet normală și dintr-o dată se trezește să experimenteze sentimente bruște de amorțeală și deznădejde și din cauza acestui fapt, unii oameni aleg să nu se deschidă deloc, ceea ce-i poate împiedica  să nu solicite ajutor pentru că ar putea simți că nu merită – aceasta este ceva diferit de tristețea normală, deoarece cît timp ești deschis în relațiile sociale, chiar și atunci când ești trist este ceva normal. Este evident, că poate vrei câteodată să iei o pauză și să te izolezi puțin, dar în cele din urmă, de obicei, revii la socializarea ta obișnuită.

Stima ta de sine nu este afectată permanent. Este normal ca oamenii triști să aibă sentimente negative despre ei înșiși, iar lucrurile care îi tulbură și nasc emoții, cum ar fi remușcarea, regretul și lipsa de speranță, sunt comune atunci când ai experimentat un  eveniment nefericit. Până la urmă aceste emoții tind să se estompeze în timp, mai ales când cunoști rădăcina problemei și lucrezi la rezolvarea ei. Însă acest lucru diferă la persoanele depresive, care sunt prinse într-o bulă continuă de negativitate, care se poate extinde la gânduri și acte de autovătămare sau chiar sinucidere. Capacitatea de a-și reveni după o experiență proastă este un bun indicator al sănătății tale mintale.

Te confrunți cu sentimente de epuizare. Simți că fiind cu prietenii tăi nu ești într-atât de fericit cum obișnuiai să fii, chiar dacă nimic nu s-a schimbat? Sau poate îți este greu să menții rutina pe care ți-ai creat-o pe parcursul unor săptămâni, luni sau ani? Toată lumea are nevoie de o pauză, altfel suntem expuși riscului de epuizare, care se caracterizează prin  sentimente de epuizare a energiei sau epuizare cauzate de stres prelungit care pot fi confundate cu depresie. Trăind în burn-out, s-ar putea să nu vă puteți îndeplini sarcinile din cauza  la o distanță mentală crescută față de prieteni sau din cauza  lipsei de energie, deoarece nu reușiți să faceți față stresului pe care l-ați îndurat de mult timp. Dacă vă găsiți pe sine aici, ar putea fi o idee bună să practicați un echilibru bun între viața profesională și viața personală.

Te simți mai ușor după un plâns bun. A te simți mai bine după ce ai eliberat emoțiile este un bun indicator că ești trist  și nu deprimat, deoarece persoanele care suferă de despresie adesea nu văd rostul să se deschidă cu privire la ceea ce trăiesc ei înșiși și tind să se vadă  ca persoane lipsite de valoare și care nu merită atenție. Verbalizarea sentimentelor tale este importantă, deoarece te ajută să-ți procesezi emoțiile, să-ți dezvolți conștientizarea emoțională și să-ți limpezești mintea, așa că este mai bine să-ți eliberezi emoțiile decât să le ții în interior, de aceea este foarte util să fii  înconjurat de oameni de încredere care te înțeleg.

Timpul te vindecă. După câteva săptămâni sau chiar luni, te trezești în continuare în aceeași situație sau uiți încet de ea? Faptul că poți să-ți revii este un indicator, că ceea cu te confrunți este  tristețe, nu depresie. Depresia este mult mai severă în ceea ce privește amploarea simptomelor și modul în care aceste simptome afectează viața persoanei. Medicii psihiatrii lucrează cu simptome care durează cel puțin două săptămâni, ca ulterior să le considere semne ale depresiei. Acestea poate dura luni sau chiar ani și este mult mai greu de recuperat decât  de o tristețea tipică. Așa că, ori de câte ori ești trist, fă-ți timp pentru a-ți recunoaște tristețea, încearcă să găsești mecanisme de adaptare sănătoase și înconjoară-te de persoane dragi care te susțin.

Psihologii de la ,,Telefonul Copilului” sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim, pentru a vă oferi suportul necesar.

Nu contează ce vârstă au, nu este niciodată un sentiment plăcut să te cerți cu copiii tăi.

Indiferent de cine a greșit, rămâi cu o durere în inimă, o groapă în stomac și o nevoie disperată de a corecta lucrurile. Desigur, aceste sentimente s-ar putea lupta și cu un sentiment de furie și frustrare față de comportamentul copilului tău. Cu toate acestea, este întotdeauna în interesul tuturor să puneți capăt neînțelegerii dintre voi înainte ca tensiunea să se răspândească pe restul familiei.

Iată câteva modalități de a vă ajuta să vă reconectați cu copilul după o ceartă:

Scoateți-vă din situația aprinsă!

Dacă te afli în mijlocul unui meci de strigăte cu copilul tău și poți doar să simți că furia ta crește, este timpul să faci un pas în urmă și să te îndepărtezi fizic din cameră.

Fă-ți puțin timp pentru a te răcori, respira adânc și structurează în minte ceea ce vrei să spui, astfel încât să nu scoți ceva ce vei regreta.

Cere-ți scuze.

Dacă ți-ai acuzat copilul că a făcut ceva ce defapt nu a făcut, este important să-ți ceri scuze imediat. Pe lîngă aceasta, anume tu ești adultul în situație și ar fi bine să-ți ceri scuze pentru orice rol ai jucat în această neînțelegere.

Fii persoana mai mare

Chiar dacă ți-ai cerut scuze, nu fi surprins dacă copilul tău nu este pregătit să se corecteze imediat. În acel moment copilul poate crede că este într-o poziție de putere, ceea ce nu este adevărat. Continuați să vorbiți cu el și dacă nu reacționează, validează-i tăcerea, spunând: „Dacă nu vrei să vorbești acum cu mine – e ok, sunt sigur/ă că vei vorbi când vei fi gata”.

Vorbește despre cauza certei.

Odată ce v-ați certat, așezați-vă și aflați ce vă deranjează pe ambii. Poate adolescentul tău nu s-a simțit auzit într-o situație sau poate faptul că i-ai interzis ceva l-a burversat, pentru că considera că relația dintre voi este una de încredere. Iar tu ca părinte pur și simplu îți faci griji de careva momente și nu cunoști cum să spui despre asta sincer.

Argumentează-ți poziția ta.

Este foarte greu să rămâi supărat pe cineva care te are la inimă și starea ta de bine contează pentru ei, chiar dacă există un motiv foarte logic pentru a isca o ceartă. S-ar putea să pară nefiresc să fii vulnerabil cu copilul tău în legătură cu grijile tale, dar dacă atitudinea față de copil este de la egal la egal, este șansa ca mesajul să fie perceput clar și cu maturitate. Cel puțin, copilul va cunoaște cauza grijilor tale.

Cere-le părerea despre cum să rezolvați problema.

Pentru a păstra pacea în relația părinte-copil este bine să aibă loc o discuție care ar ajuta în evitarea neînțelegerilor în viitor. Dacă copilul tău vine singur cu o idee de ”pedeapsă” este mult mai funcțional decât dacă ai impune reguli stricte. Spune-i că îl iubești – acesta probabil va difuza o situație aprinsă mai repede decât orice altceva. Chiar dacă copilul tău este încă supărat, măcar te-a auzit și știe că orice s-ar întâmpla, ești acolo să-l asculți atunci când este gata.

Faceți ceva distractiv împreună!

Ultimul lucru pe care îl dorești este ca copilul tău să te asocieze cu sâcâială, frustrare sau tensiune. Așadar, având în vedere asta, dacă ați avut o dispută, ar trebui să aveți o experiență pozitivă pentru a vă reconecta. Mergeți la un film, gătiți ceva împreună, petreceți o zi doar tu și el/ea, luați o ciocolată caldă și mergeți la o plimbare în parc… Nu trebuie să fie neapărat ceva de lux, dar asigurați-vă că este ceva de care vă veți bucura împreună!

Vorbește cu cineva în care ai încredere

Cearta cu copilul tău poate fi o experiență foarte emoționantă pentru unii părinți și chiar dacă lucrurile dintre voi sunt din nou bune, asta nu înseamnă că nu veți avea în continuare sentimente de vină, rușine sau frustrare reziduală. Este important să-ți eliberezi sentimentele, așa că găsește pe cineva în care ai încredere, care te va asculta activ și care poate empatiza cu ceea ce trăiești.

Psihologii de la ,,Telefonul Copilului” sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim atunci când împăcarea devine dificilă.

A fi părinte este o adevărată provocare. Responsabilitatea pe care ne-o solicită acest rol, deseori necesită resurse care ni se par epuizate. Astfel ajungem să simțim rușine și vinovăție față propriul copil. În continuare propunem sugestii care pot ghida părintele în sarcina sa deosebit de importantă – creșterea propriului copil:

• Conștientizează momentele în care te simți enervat de comportamentele copilului. Acestea indică frustrările noastre care necesită a fi analizate.
• Oprește-te atunci când lucrurile duc pe calea greșită. O pauză poate calma spiritele și îți oferă timp să regândești acțiunile. Oprește-te la mijloc de propoziție când știi că urmează să-ți pară rău de cele ce vor urma a fi spuse.
• Descoperă cum funcționează emoțiile. Furia este și o stare biologică care nu ne ajută să găsim soluții, deseori fiind copleșiți de furie putem face și spune ceea ce nu ne-am permite altă dată.
• Restartează propria poveste, creează-ți scenarii ușor de urmat inspirate doar din momentele frumoase preluate din propria copilărie. Creează-ți o listă cu acțiuni simple pe care o poți atașa într-un loc vizibil și pe care le vei putea face în relație cu copilul tău.
• Relaxează-te, un părinte stresat este un părinte ineficient. Alocă timp pentru activități ce-și descarcă tensiunea – fă din asta o rutină.
• Caută sprijin. A cere ajutor nu înseamnă a fi neputincios, a cere ajutor înseamnă a-ți dori să faci o schimbare spre bine.

Psihologii de la Telefonul Copilului sunt disponibili 24/24, gratuit, confidențial și anonim.

Există teme despre care nu se discută, sunt incomode, neplăcute, dureroase chiar. Acest fapt însă contravine necesității de a discuta despre ele, o necesitate vindecătoare. Prin acest articol vă provocăm să analizăm împreună ce se petrece în mintea noastră atunci când trăim suferința numită – doliu. Doliu este despre pierderea a ceva sau cineva important, doliu este despre moartea cuiva semnificativ pentru noi, dar este și despre separarea de un prieten apropiat din viața noastră, doliu este despre divorțul părinților, dar mai este și despre pierderea unui rol (ex: nu mai sunt elev, nu mai sunt dansator, etc).

Trăind doliul, trecem prin patru faze:

1. Negare – atunci când nu ne vine să credem că ceea ce vedem/am aflat s-a întâmplat cu adevărat. În această fază trăim șoc, amorțire.
2. Запутанность – căutăm să descoperim „misterul” celor întâmplate, „De ce s-a întâmplat asta?”, „De ce anume mie?”. Această etapă este caracterizată la nivel emoțional de furie, protest, ură, blamare.
3. Disperare – apare când am epuizat puterile căutând răspunsuri și începem a înțelege că suntem neputincioși în fața celor întâmplate. Aici suntem copleșiți de tristețe, vulnerabilitate , deprimare.
4. Acceptarea este etapa în care ne dăm seama că „viața merge înainte” și că totul nu se mai rotește în jurul pierderii suferite.

Pot fi situații când, anumite faze ale doliului sunt omise, acest lucru poate fi fără consecințe dacă vorbim despre faza de negare, de exemplu, dar sunt situații când lipsește etapa acceptării,  acesta însă poate fi un semn de alarmă. Un doliu prelungit ne creează dificultăți în toate sferele vieții. Despre situațiile de pierdere puteți discuta cu psihologul de la Telefonul Copilului, serviciu disponibil gratuit, anonim și confidențial, 24/24.

В нашей повседневной жизни случается, что мы ловим себя на мысли, что у нас есть поведение, которое повторяется, как будто по образцу, которое беспокоит нас и которое, как мы чувствуем, на самом деле не характеризует нас. Эти модели поведения, по сути, представляют собой некие личностные паттерны, на которых основана наша жизнь и которые на самом деле являются не только поведением, но и мыслями, эмоциями, воспоминаниями, восприятиями. Мы привыкли отделять от этих моделей элементы, связанные с поведением, потому что они наиболее заметны.

Хотим отметить, что эти закономерности, или как их еще называют - жизненные схемы, не всегда мешают. Жизненные схемы делятся на те, которые помогают нам и спасают нас от разных ситуаций, о которых мы склонны говорить, что «- я справился, потому что у меня есть опыт»  и схемы, о которых мы упомянули выше, те, которые ограничивают или даже блокируют нас, тем самым мы больше не можем быть продуктивными в решении повседневных ситуаций. Далее мы опишем основные области, в которых мы сталкиваемся с шаблонами, создающими для нас трудности:

• Разделение и неприятие - здесь речь идет о проблемах привязанности, той связи, которую мы создаем со значимыми людьми, и которая характеризуется отсутствием безопасности и доверия в межличностных отношениях;
• Недостаточная автономия и работоспособность – паттерны в этой области создают ощущение зависимости и трудности в принятии личных решений;
• Дефицит границ - людям, страдающим от этих шаблонов, трудно соблюдать границы и выполнять повседневные задачи, которые накладывают определенные ограничения;
• Зависимость от других - люди, затронутые паттернами в этой области, ставят потребности, желания и мнения других выше своих собственных;
• Гипербдительность (преувеличенное и постоянное состояние настороженности) и заторможенность - избегается и даже осуждается спонтанное проявление эмоций теми, кто страдает от этих паттернов. Эмоции воспринимаются как - детские, неуместные, бесполезные и никуда не ведущие.

В ситуациях, когда вы чувствуете необходимость поговорить со специалистом о трудностях, с которыми вы сталкиваетесь, психологи Телефонa доверия ребенка готовы предложить вам круглосуточную бесплатную, конфиденциальную и анонимную поддержку.