Echipa Telefonul Copilului recepționează zilnic apeluri în care copiii ne povestesc despre situațiile prin care trec, dar și apeluri în care adulții ne redau informații venite de la copiii lor. Deseori la linia telefonică auzim întrebarea: ”Cum credeți, așa ceva poate fi? Să am încredere că acesta este adevărul?”.

Înțelegem faptul că unele informații venite de la copii pot părea de necrezut și chiar înfricoșătoare, de aceea am pregătit pentru voi o mică informație despre ceea ce privește situațiile când un copil poate recurge la ascunderea, nuanțarea sau omiterea adevărului.

Minciuna este un comportament comun la copiii mici și nu ar trebui să fie o sursă majoră de îngrijorare pentru părinți. În general, este legată de capacitatea unui copil de a recunoaște că alte persoane au gânduri, sentimente și convingeri diferite de ale lor. În acest sens, minciuna poate fi utilizată pentru a evita pedeapsa sau pentru a compensa stima de sine scăzută. În unele cazuri, este vorba doar de rodul unei imaginații bogate. Pedepsirea unui copil pentru minciună nu va opri comportamentul respectiv, ci îl va face să-și perfecționeze felul de a minți pentru a evita pedeapsa.

Prin înțelegerea când minciunile sunt cele mai dăunătoare și cum afectează alți oameni, copiii pot învăța să se conecteze cu motivul pentru care minciuna nu este ceva ce ar trebui să facă. Este important să nu-i punem pe copii în situații incomode și jenante din cauza aceea ce au spus, ci să încurajăm onestitatea prin a sublinia momentele în care sunt sinceri și să-i mulțumim pentru sinceritatea lor. Copiii care mint pentru că vor să-și îmbunătățească stima de sine ar trebui să fie ajutați să găsească alte moduri sănătoase de a se evidenția, de exemplu domenii în care ar putea avea succese remarcabile. Acești copii au nevoie de sprijin pentru a-și construi încrederea în sine și de a învăța să se simtă bine cu propriile forțe.

Este important să ne amintim că dezvoltarea copiilor este un proces și că abordarea noastră vizavi de acest proces ar trebui să fie calmă și înțelegătoare. În loc să ne concentrăm doar pe comportamentul lor, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe motivul din spatele comportamentului și să găsim o cale de a-i ajuta să învețe să se comporte în mod adecvat. Comunicarea deschisă și sinceră cu copiii noștri poate ajuta la construirea unei relații puternice și sănătoase, bazate pe încredere și respect reciproc.

Dragi părinți, nu uitați că la 116 111 găsiți mereu un psiholog cu care să discutați despre subiecte legate de copiii dumneavoastră și să găsiți împreună soluții și sugestii în ceea ce privește perioadele de dezvoltare pe care le traversați împreună.

Ne-am propus ca în această zi care ne îndeamnă spre informare și conștientizare să vorbim despre fenomenul incluziunii copiilor cu CES în școlile de masă. De ceva timp primim apeluri în care vorbim despre drepturile și nevoile copiilor cu CES și fiind în contact cu nelămuririle și îngrijorările apărute din partea părinților, a actorilor implicați în educație, dar nu în ultimul rând a copiilor, vă îndemnăm spre informare și înțelegere privind subtilitățile acestui fenomen.

Incluziunea educațională a copiilor cu cerințe educaționale speciale este un proces esențial pentru a asigura o educație de calitate pentru toți copiii, indiferent de nevoile lor. Acest proces implică integrarea copiilor cu CES în sistemul de învățământ de masă, în care aceștia pot fi educați împreună cu ceilalți copii, într-un mediu adecvat nevoilor lor. Ca serviciu adresat tuturor copiilor, indiferent dacă au sau nu CES, am primit apeluri nenumărate de la părinți ai copiilor cu CES, în care am discutat despre procesul anevoios pe care unii părinți îl traversează pentru a stabili gradul de incluziune a copiilor lor, dar și despre lipsa de resurse specializate, cum ar fi cadrele didactice de sprijin, problemă destul de acută în Republica Moldova.

Deși incluziunea educațională poate fi un proces dificil, acesta aduce numeroase beneficii pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, precum și pentru colegii lor fără nevoi speciale. Copiii cu nevoi speciale pot învăța într-un mediu mai prietenos, sprijinitor și mai natural, în care pot dezvolta relații pozitive cu colegii lor și pot învăța din experiențele lor. În același timp, colegii lor fără nevoi speciale pot învăța să trăiască și să învețe împreună cu copiii cu nevoi speciale, dezvoltând astfel mai multă empatie și înțelegere față de aceștia.

O modalitate importantă de a promova incluziunea educațională a copiilor cu cerințe educaționale speciale este prin adoptarea unui model de școală incluzivă. Acesta se referă la o școală care oferă o educație de calitate pentru toți elevii, indiferent de nevoile lor educaționale, și care se angajează să ofere oportunități egale pentru toți copiii.

Modelul de școală incluzivă implică crearea unui mediu educațional care să fie adaptat nevoilor individuale ale fiecărui elev, astfel încât să fie capabili să învețe și să se dezvolte într-un mod optim. Acest lucru implică, de exemplu, adaptarea planului de învățământ, oferirea de sprijin educațional specializat, furnizarea de resurse educaționale suplimentare și angajarea de personal specializat, cum ar fi cadrele didactice de sprijin. Din păcate, după cum am menționat mai sus, există o lipsă de resurse la nivel de școli, de aceea de multe ori părinții copiilor cu CES sunt nevoiți să caute ei înșiși soluții potrivite pentru copiii lor. Ce putem face pentru a ajuta? În primul rând, fiecare dintre noi putem să-i învățăm pe copiii noștri să-și ofere ajutorul în măsura capacității lor și să-și privească semeni cu empatie și respect.

În plus, o școală incluzivă promovează o cultură a învățării care să susțină toți elevii și să încurajeze respectul și toleranța față de diversitatea umană. Acest lucru se poate realiza prin educarea tuturor elevilor cu privire la nevoile și provocările persoanelor cu cerințe educaționale speciale și prin promovarea valorilor precum empatia, cooperarea și îngrijirea față de ceilalți. Prin adoptarea unui astfel de model de școală, copiii cu cerințe educaționale speciale pot să-și dezvolte abilitățile și talentele într-un mediu în care se simt incluși și valorizați, iar toți copiii pot beneficia de o educație de calitate care să le pregătească pentru viitor.

Cum vorbim cu copiii noștri despre faptul că în grupul unde învață va fi un copil sau mai mulți cu CES? Aici sunt de folos resursele educaționale elaborate de către alți părinți care au copii cu CES, care înțeleg nevoile copiilor lor. Unul dintre exemple este, ”ABC-darul EGALITĂȚII”, scris de către Ludmila Adamciuc, mamă a unui copil cu sindromul Down. Folosind un limbaj simplu și adaptat capacității de înțelegere a copiilor, acest ABC-dar va deschide copiilor de orice vârstă, dar și adulților deopotrivă, ușa către o altă perspectivă asupra lumii înconjurătoare.

În concluzie, incluziunea educațională a copiilor cu cerințe educaționale speciale este un proces important și necesar pentru a asigura o educație de calitate pentru toți copiii. Este important ca școlile să ofere resurse adecvate și sprijin necesar copiilor cu nevoi speciale pentru a-i integra cu succes în sistemul de învățământ de masă și pentru a asigura succesul lor academic și social.

Dragi părinți, să știți că psihologii de la Telefonul Copilului sunt mereu disponibili pentru a discuta cu dumneavoastră despre ceea ce vă îngrijorează în legătură cu subiectele ce vizează copiii.

Tot mai des recepționăm apeluri de la părinți care par că se află la capătul puterilor, nu mai au resurse emoționale suficiente pentru a le oferi copiilor lor. Echipa serviciului Telefonul Copilului recunoaște în multe dintre aceste cazuri semnele unui burnout. Conștientizând consecințele care pot apărea în urma acestui fenomen, venim cu niște sugestii care sperăm că vă vor fi utile în prevenirea, dar și gestionarea acestor stări emoționale. 

Burnout-ul poate părea o situație fără ieșire. Dacă suntem stresați și copleșiți, nu putem fi părinți empatici și răbdători. Acest lucru ne poate face apoi să ne simțim vinovați. A avea grijă de noi înșine ne ajută să fim cel mai bun părinte posibil pentru copiii noștri. În plus, prin propriul exemplu îi vom învăța pe copiii noștri importanța îngrijirii de sine și le vom oferi strategii eficiente de adaptare pentru viață.

Ca părinți, ne dorim să le oferim tot ceea ce este mai bun pentru copiii noștri. Analizăm din poziția de adulți cum am fost tratați în copilărie de către alții și ne promitem nouă înșine, dar și copiilor noștri că nu vom repeta greșelile pe care le-am observat sau poate le-am trăit. Dar vine un moment când simțim că suntem epuizați și încet-încet devenim acei părinți de care evitam să fim înainte. Și de cele mai multe ori ne distanțăm de copiii noștri în încercarea de a ne restaura forțele.

Ce este Burnout-ul?

Burnout-ul este o stare de epuizare emoțională, mentală și adesea fizică, cauzată de stres prelungit sau repetat. Stresul poate fi de la orice, de la muncă, relații defectuoase și chiar din viața de părinte de zi cu zi. Problema nu este intensitatea stresului, ci durata, iar unele semne pot fi:

Epuizarea – burnout-ul aduce o epuizare intensă pe care nici o cantitate de somn nu pare să o vindece.

Motivația/energia scăzută – dorința de a face lucruri a dispărut. Activitățile care înainte erau făcute cu entuziasm acum par prea grele.

Un nivel înalt de frustrare – când suntem la limita noastră de stres, toleranța devine mai mică.

Productivitatea redusă – când motivația a dispărut, facem doar strictul necesar pentru a menține un oarecare echilibru.

Empatie redusă – Când apare epuizarea, nu mai rămâne nimic de oferit altcuiva. Nu că nu ne pasă, ci doar că nu mai putem oferi empatie pentru alții.

Dragi părinți, #CNFACEM dacă ne îndreptăm spre burnout sau suntem deja arși? Practic, trebuie să facem ceea ce ne ajută să ne simțim restaurați. Trebuie să creăm obiceiuri regulate care să ne ajute să ne simțim mai bine. Un alt beneficiu al practicii de îngrijire de sine ar fi faptul că îi învățăm pe copiii noștri că și ei trebuie să aibă grijă de ei înșiși.

Este atât de important să nu neglijăm elementele de bază: somnul, mâncatul bine și sănătos, exercițiile fizice și efectuarea controalelor regulate de sănătate. Una dintre cele mai bune moduri prin care ne putem îngriji mental de noi înșine este să învățăm să spunem „nu”. Acest lucru ar putea însemna să nu răspundem la telefon în timpul cinei, să nu trimitem e-mailuri între anumite ore ale zilei, să spunem ”nu” angajamentelor suplimentare.

Restabiliți concentrarea! Uneori, dacă ne facem timp să ne gândim de ce facem ceea ce facem, ne poate ajuta să găsim motivația pe care am pierdut-o. Dar când ne dăm seama că scopul nostru este să creștem oameni stabili din punct de vedere emoțional, începem să vedem totul într-o lumină nouă. Corespund obiectivele și valorile prezente cu cele din trecut? Ce putem schimba astfel încât să aibă mai mult sens ceea ce facem?

Pentru a preveni burnout-ul părinților, este important să ia măsuri proactive pentru a reduce nivelul de stres și presiune. Acestea pot include delegarea responsabilităților către alți membri ai familiei sau profesioniști, găsirea de modalități de a reduce stresul, cum ar fi practicarea de exerciții fizice sau meditația, și încurajarea unui echilibru între viața personală și familială. Este important să recunoaștem că nimeni nu poate fi un părinte “perfect” și că este firesc să cerem ajutor și să luăm pauze atunci când avem nevoie.

Dragi părinți, echipa serviciului Telefonul Copilului 116 111 vă reamintește că suntem mereu la un apel distanță, 24/24 disponibili pentru a discuta ceea ce vă frământă legat de copiii dumneavoastră.