Vreau să fiu auzit!

Eu vreau să fiu independent!!!

„Eu vreau să fiu independent!” – fraza pe care, probabil, mulți dintre voi și-o repetă sau o declară părinților, buneilor ori altor rude care au grijă de voi. În adolescență problema apare atunci când cei maturi nu înțeleg ce înseamnă independență și încearcă cu tot dinadinsul să vă controleze. Trag cu ochiul la conversațiile cu amicii în rețelele de socializare, vă întreabă la fiecare pas unde ați fost și ce ați făcut, hotărăsc cu ce să vă îmbrăcați și cu ce nu, la care obiecte să faceți meditații și chiar ce facultate ar trebui să urmați în viitor. E foarte frustrant și înțelegem prin ce treceți, atunci când încercați să protestați, iar ei vă spun că au tot dreptul să vă îndrume, fiindcă sunt părinți, știu ce e viața și ce e mai bine pentru voi.

A vă opune lucrurilor care nu vă plac sau cu care nu sunteți de acord este ceva normal. Și, dragii noștri, chiar vă încurajăm să o faceți. Aveți dreptul să vă exprimați părerea, dorințele și să vă faceți auziți. Aveți dreptul să vă alegeți prietenii, să aveți ocupații preferate, stiluri vestimentare sau genuri muzicale pe care să le preferați, și chiar locuri pe care vă place să le vizitați. În același timp, aveți tot dreptul să vorbiți cu părinții despre faptul că anumite reacții ale lor vă deranjează sau obosesc.

Vorbind despre reacții, menționăm că acestea au cauze diferite și multiple, poate chiar greu de înțeles. Dar nu există situație complicată fără o soluție, un conflict fără cel puțin o alternativă convenabilă pentru ambele părți.

În acest sens, dragii noștri, venim cu niște sugestii de care ați putea să vă folosiți atunci când survine subiectul independenței voastre și a limitelor impuse de părinți.

În primul rând, încercați să discutați cu ei despre ce înseamnă pentru fiecare dintre voi a fi independent. Cum vedeți voi acest lucru și cum îl văd ei. Vorbiți despre ceea cum vă simțiți atunci, când doriți să luați o decizie și auziți obiecții. Întrebați părinții ce îi face să creadă că nu vă veți descurca sau de ce ar trebui să urmați sugestiile și sfaturile pe care vi le dau. Repetăm, încercați să vorbiți. Aceasta mai rău nu va face. Dimpotrivă, poate aduce mai multă claritate asupra anumitor lucruri. Faceți cunoscut la toată familia cercul vostru de interese și invitați-vă prietenii acasă. Adresați părinților întrebări despre adolescența lor și timpurile acestei adolescențe. Întrebați-i cum se simțeau atunci când și-au dorit ceva cu adevărat, dar nu au obținut din cauza unor persoane care s-au opus. Foarte util ar fi să stabiliți în comun niște reguli referitor la ce se permite și la ce nu se permite să facă fiecare dintre voi. Clarificați chestiunea spațiului privat de care aveți nevoie. Cereți-le sfatul pentru a le da de înțeles că pentru voi contează ce spun ei, dar aveți și voi părerea voastră.

Recunoaștem că toate acestea sunt dificil de realizat, în special când părinții acceptă mai greu să vă asculte și să că audă sau când nu sunt obișnuiți să accepte compromisuri. Puteți chiar apela la suportul unei rude sau a unor prieteni de familie, oameni în care aveți încredere și care ar putea discuta cu părinții voștri.

Dragii noștri, țineți minte! Telefonul Copilului este alături de voi și părinții voștri. Fiecare problemă și situație dificilă prin care treceți contează pentru noi. La numărul 116 111 putem discuta oricând despre ceea ce vă frământă!