Sfaturi pentru părinți

Părinți de adolescenți

Stimați părinți,

Noi deseori vă auzim vorbind despre problemele, conflictele, neînțelegerile pe care le aveți cu copiii Dvs. adolescenți. Și nu ne spuneți că ați avea copii răi, doar uneori neascultători, și că ei nu mai doresc să facă ceea ce le spuneți. Astfel, firește, vă faceți griji.

Am dori să pornim de la aceea că înțelegem cât de greu vă este în unele momente. Însă și până la acele momente în relația cu copilul a fost nevoie de o implicare maximă. La vârsta adolescenței această implicare este una foarte specială, dat fiind faptul că și etapa dată din viața copilului este una specială.

 

În primul rând, în adolescență în organismul copilului se produc mari schimbări la nivel fiziologic, ceea ce provoacă experimentarea multor emoții și stări noi – timiditate, jenă, rușine, îndrăgostire etc. Copilul devine mai preocupat de opiniile celor din jur decât de cele ale apropiaților. Având nevoie de intimitate, el caută să se îndepărteze de influența familiei și simte nevoia de asociere la anumite grupuri de semeni. Iată de ce anume în această perioadă copiii, de cele mai dese ori, aleg să se îmbrace într-un mod anumit, să asculte o muzică anumită sau să-și petreacă timpul în anumite locuri. Copiii la vârsta dată sunt foarte preocupați de aspectul lor fizic și foarte sensibili la critici și aprecieri negative.

Dorim să accentuăm că astfel de comportamente sunt destul de normale pentru vârsta respectivă și nu ar trebui nicidecum interpretate ca o scăpare de sub control a copilului.

Da, perioada adolescenței este o perioadă rebelă, dar aceasta nu presupune declanșarea unui război între Dvs. și copil. Relațiile tensionate apar atunci când comportamentul copilului începe să vă îngrijoreze. Din dorința de a nu permite să se întâmple vreun rău fiicei sau fiului, încercați să verificați tot ceea ce face. Aveți dubii și, la un moment dat, vă prindeți, probabil, la gândul că nu prea aveți încredere în copil.

Din perspectiva copilului această grijă pare un control exagerat, care îl îndepărtează și mai mult de Dvs. În astfel de momente reacția copilului va fi de a se opune și a proceda invers la ceea ce-i spuneți sau cereți.

Ceea ce puteți și trebuie să faceți Dvs. ca părinte este să fiți cât mai aproape de copil. Aproape, nu în sensul verificării sau controlului, dar devenirii unui aliat, prieten. Chiar dacă pare de necrezut, ținând cont de relația pe care o aveți la moment cu copilul, el cu adevărat își dorește o astfel de prietenie. În această ordine de idei vă propunem următoarele sfaturi.

  • Evitați orice critică și învinuire la adresa copilului. Aceasta nu face decât să declanșeze un comportament și mai rebel.
  •  Fiți atenți la întrebările adresate copilului. Cele tipice unui interogatoriu vor rezulta cu răspunsuri evazive și foarte nesatisfăcătoare pentru Dvs. În loc să întrebați cu un ton nemulțumit „Unde ai umblat până acum? Te-am sunat de nenumărate ori!”, spuneți-i că ați avut nevoie de el și, deja, ați început să vă faceți griji. Copilul va încerca singur să explice cauza lipsei sale de acasă sau a sunetelor fără răspuns.
  • Încetați să-i luați în derâdere prietenii. Din contra, propuneți copilului să-și invite prietenii acasă, pentru a avea posibilitatea să faceți cunoștință mai îndeaproape cu ei.
  • Împărtășiți-i interesele. Manifestați curiozitate față de ceea ce preferă și iubește copilul. Susțineți-l atunci când își dorește să realizeze ceva și, neapărat, vorbiți-i despre sentimentele și emoțiile prin care treceți uneori.
  •  Străduiți-vă să valorificați ceea ce face bine copilul Dvs., să puneți accente pe punctele lui forte. Cu siguranță, acestea sunt prezente în viața lui, însă din cauza comportamentului mai rebel al copilului treptat le treceți sau le-ați trecut în umbră.
  • Oferiți-i copilului libertatea de a alege. De a fi independent în anumite momente. Acceptați această libertate și independență, vorbindu-i despre responsabilitatea pe care urmează să și-o asume dacă procedează într-un fel sau altul.
  • Vorbiți-i despre propriile experiențe, nu vă fie frică sau jenă să vă împărtășiți cu unele dintre ele. Fiți un exemplu pentru copilul Dvs. Vorbiți-i despre reușitele și nereușitele proprii într-un mod liber și nestingherit, ca ulterior să procedeze și el la fel.

Adolescența este mai mult decât o etapă a vârstei. Este o treaptă spre viața de adult. Trăind într-o societate în continuă schimbare și dezvoltare vertiginoasă, fiecare generație de adolescenți este una specială, cu idei, preocupări și priorități proprii. Dar oricare ar fi timpurile, copilul are nevoie de Dvs., de suportul, dragostea și comunicarea constructivă pe care i-o puteți oferi. Indiferent de situația în care se poate afla copilul sau de comportamentul pe care îl manifestă, el are mereu nevoie să știe cu siguranță că acasă este așteptat, iubit și apreciat.

Telefonul Copilului vă este alături pentru a discuta mai multe despre relațiile cu copilul Dvs. și dificultățile prin care treceți la diferite etape de dezvoltare a acestuia. La numărul 116 111 un specialist este mereu gata să vă asculte și să discute despre ceea ce vă preocupă la moment.