Sfaturi pentru părinți

Despre furie...

Stresul zilnic, sarcinile și responsabilitățile multe, problemele la serviciu sau acasă sunt o adevărată provocare pentru fiecare, în special pentru un părinte care trebuie să fie pentru copilul său un exemplu sau model de comportament chiar și într-o situație încordată.

Una dintre emoțiile în situații stresante sau complicate, pe care le manifestă unii oameni, este furia. Este o emoție negativă, care apare de obicei când cineva se simte frustrat sau ca o reacție la o situație provocatoare. Cu părere de rău, unii dintre părinți trăiesc o astfel de emoție și în relația cu propriul copil. Furia revărsată asupra copilului se poate manifesta prin diferite forme – de la cuvinte dureroase, comportamente demonstrativ negative (părintele aruncă sau strică un obiect, lovește în ceva etc.) până la aplicarea violenței fizice. Unii dintre părinți se înfurie pe copil când acesta strică ceva, nu face ceva, primește note mai slabe la școală sau repetă un comportament în ciuda rugăminților acestora, în special când așteptările față de copil sunt prea mari.

Furia împotriva copilului afectează relația acestuia cu părintele, îl distanțează de părinți.

Stimați părinți, înțelegem că uneori este destul de greu de a-ți păstra calmul în anumite momente. Copilul este o personalitate în continuă formare. În funcție de relațiile pe care le formează cu cei din jur și mediul extern, acesta se va simți sau nu se va simți bine, va acționa într-un mod sau altul în diferite situații. Este important să țineți minte!

  • Copilul poate crede că nu îl mai iubiți sau îl iubiți mai puțin atunci când vă înfuriați, strigați la el sau îl pedepsiți în starea în care vă aflați.
  • Copilul învață de la Dvs. un comportament. Ați observat vreodată cum unii copii supărați sau care nu obțin ceea ce-și doresc imită aceleași gesturi și repetă aceleași fraze ca și părinții în situațiile când ceva îi înfurie? Da, este ceva învățat, nu dobândit prin ereditate.
  • Furia revărsată asupra sau în fața copilului creează bariere de comunicare constructivă între părinte și copil, dezvoltă frică și neîncredere.

Credem că adesea regretați că într-un moment mai stresant sau complicat ați reacționat într-un anumit fel și copilul Dvs. a avut de suferit. Încercați să analizați orice situație de acest gen prin care ați trecut împreună cu copilul, pentru a vă putea înțelege mai bine reacțiile și comportamentele când sunteți dominați de furie.

  • Înainte de a face sau spune ceva copilului care v-a supărat sau dezamăgit așteptările, întrebați-vă de ce copilul Dvs. a procedat anume așa. Astfel veți avea timp pentru a vă calma și controla reacțiile.
  • Găsiți-vă tehnica personală de calmare, o tehnică care nu implică stricare, aruncare de obiecte sau ridicarea vocii asupra cuiva. Poate aveți nevoie de o plimbare scurtă sau a rămâne câteva clipe în singurătate.
  • Evitați replicile de tipul „M-ai enervat, fugi din ochii mei!”’, „Lasă-mă în pace!”, „Vezi ce ai făcut?!” etc. În schimb, ați putea spune: „Poți să mă lași pentru câteva clipe singur/singură?”
  • Vorbiți cu copilul! A-l ignora la supărare sau furie înseamnă a-l neglija emoțional. Vorbiți-i cât de mult îl iubiți, dar și despre faptul că o anumită acțiune a sa v-a întristat. Adresați-i întrebări. Ascultați-l. Astfel zidiți o relație bazată pe încredere și înțelegere.

Consilierii de la Telefonul Copilului 116 111 sunt întotdeauna la celălalt capăt al receptorului pentru a discuta despre relația pe care o aveți cu copilul Dvs. și emoțiile care mai intervin uneori în această relație.