Sfaturi pentru părinți

Când copilul meu este anxios…

Stimați părinți,

Astăzi ne-am decis să vă vorbim despre cum stau lucrurile atunci, când copilul trece prin stări de anxietate. Cu siguranță, Dvs. ați observat că la diferite etape a creșterii și dezvoltării sale copilul trăiește anumite frici, la prima vedere parcă neînsemnate – de la balauri și personaje fioroase din desenele animate, fantome și monștri, până la frica de a dormi singur, de a rămâne fără unul din părinți, de a face greșeli (de exemplu, la școală) sau de a părea „penibil”, când vorbim despre adolescenți. 

Nu folosim foarte des în vorbirea curentă cuvântul „anxietate” și nici nu ne prea referim la stările noastre sau ale copilului nostru ca fiind trăiri anxioase. Dar dacă copilul se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus, atunci cel mai probabil trăiește o stare de anxietate. Mai degrabă suntem familiari cu „îi e frică”, „se îngrijorează”, „se teme”, „îi e groază să…”, „e tare preocupat de…”, „îl neliniștește că…”. Toate aceste stări de îngrijorare, neliniște, teamă, frică le putem grupa sub termenul-umbrelă de anxietate.

Ne dăm bine seama că e greu să-ți vezi copilul îngrijorat și astfel mulți dintre părinți se grăbesc „să-și salveze” copilul din situația care a produs anxietatea. De-aceea noi, consilierii de la Telefonul Copilului, vă recomandăm să nu reacționați extrem de protector atunci când copilul își exprimă o temere. De asemenea nu este chiar corect ca un comportament anxios al copilului să fie recompensat prin dulciuri, jucării sau alte obiecte pe care acesta și le dorește. În caz contrar există riscul ca fiulfiica Dvs. să învețe să manipuleze cu momentele de anxietate atunci când dorește să obțină ceva.

Iar ca răspuns la întrebările cu care posibil vă ciocniți fiind în rol de părinte („Oare copilul meu e anxios fiindcă nu l-am crescut cum trebuie?”; „Sunt oare părinții responsabili de anxietatea copilului?”) și la semnalele de îngrijorare care apar („Am senzația că e prea retras/timid/speriat/îngrijorat), venim cu un set de sfaturireguli simple pentru ca să reușiți să vă calmați eficient copilul.

  •  În loc să presupunem că știm de ce are nevoie copilul, îi oferim posibilitatea să spună singur ce l-ar ajuta să treacă peste situația de neliniște.
  •  Ce vrea să-ți spună îngrijorarea ta? este întrebarea care o dată adresată, ar putea să-l ajute pe copil să-și verbalizeze temerile.
  • Unii copii nu își pot exprima emoțiile prin cuvinte. Ați putea să-l încurajați să deseneze, să picteze sau să-și expună grijile pe hârtie.
  • Cât de mare este îngrijorarea ta? Răspunzând la această întrebare, copilul va putea verbaliza dimensiunea neliniștii sale și totodată va oferi o imagine mai exactă a modului în care se simte.
  • Încurajăm copilul, spunându-i: „Sunt aici”, „Ești în siguranță”. Fiindcă anxietatea are un mod aparte de a face ca lucrurile să compară mai rău și să le simtă mai înspăimântătoare. Aceste cuvinte vor oferi confort și siguranță atunci când neliniștea a atins un nivel extrem de înalt.
  • Folosim afirmații pozitive, cum ar fi: „Ești capabil să treci peste asta!”, „Vom învăța împreună cum să trecem peste…”, „Ai lucruri importante de spus, te ascult…”, „Respiră adânc!”, „În câteva clipe zâmbetul va apărea din nou pe fața ta!”, „Va trece, îți promit că va trece, sunt aici lângă tine!”.

Împreună cu consilierii de la Telefonul Copilului 116111 putem găsi și alte strategii de îmbunătățire a stării copilului Dvs. care manifestă trăiri anxioase. Vă așteptăm, 2424, cu un apel gratuit, confidențial și anonim, pentru a discuta și analiza situația copilului Dvs.